Lucian Avramescu: Sunt întâiul poet, care-și citește moartea pe internet
Buni zori, prieteni, soarele mătură curtea
Cu ucigașele lui raze, iar eu mă găsesc primul poet
Care, cu uimire, durere și încântare
Își citește moartea pe internet
Ieri scrisesem o poezie
Despre dragoste și despre obuzele vieții
Care sparg energic și optimist
Obloanele negre până atunci ale dimineții
Azi îmi văd din nou necrologul
Culmea, scris chiar de mine
Unii întreabă cine se folosește de numele meu
Fiindcă eu am murit și am fost înmormântat cu suspine
Știu chiar și de ce boli am murit
Grave desigur, unul cu precizie știe
Fără să pomenească unica suferință ce mă poate răpune
Și care, nevindecabilă, se cheamă poezie
Sunt eu, răspund cuiva, la fel de viu și la fel de mort
Ca voi toți și ca vara asta toridă
Am dat vietăților curții hrană
Și am gustat, în grădină, primele boabe de aguridă
Iubesc viața, dealurile împădurite
Femeia mi-e în continuare sublim ideal
Sui, fără sprijin, ca în tinerețe
Pe cal
Domnilor, vă mulțumesc, cu o recunoștință nepostumă
Să vă aibă și pe voi în pază Dumnezeu
E măgulitor să afli câte site-uri falimentare
Au făcut rating cu numele meu
Dar să mă întorc la amicii care mă știu
Cu care vorbesc prin versuri, zilnic, nu ca stafie,
Ce mai faceți, mi-e dor de voi
Ca de un vers pe care urmează să-l aștern pe hârtie
Fie-vă viața frumoasă, ziua plină de zel
Talpa mângâiată de nisipul mării
Iubitele, iubiții să vă îmbrățișeze
Cu sinceritatea cu care îmbrățișează cerul cocorii
Despre moartea mea, despre care destui au citit
Fiți liniștiți, când va fi
Vă voi informa negreșit
7 iulie 2019, Sângeru