AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Lucian Avramescu: Sunt întâiul poet, care-și citește moartea pe internet

Buni zori, prieteni, soarele mătură curtea
Cu ucigașele lui raze, iar eu mă găsesc primul poet
Care, cu uimire, durere și încântare
Își citește moartea pe internet

Ieri scrisesem o poezie
Despre dragoste și despre obuzele vieții
Care sparg energic și optimist
Obloanele negre până atunci ale dimineții

Azi îmi văd din nou necrologul
Culmea, scris chiar de mine
Unii întreabă cine se folosește de numele meu
Fiindcă eu am murit și am fost înmormântat cu suspine

Știu chiar și de ce boli am murit
Grave desigur, unul cu precizie știe
Fără să pomenească unica suferință ce mă poate răpune
Și care, nevindecabilă, se cheamă poezie

Sunt eu, răspund cuiva, la fel de viu și la fel de mort
Ca voi toți și ca vara asta toridă
Am dat vietăților curții hrană
Și am gustat, în grădină, primele boabe de aguridă

Iubesc viața, dealurile împădurite
Femeia mi-e în continuare sublim ideal
Sui, fără sprijin, ca în tinerețe
Pe cal

Domnilor, vă mulțumesc, cu o recunoștință nepostumă
Să vă aibă și pe voi în pază Dumnezeu
E măgulitor să afli câte site-uri falimentare
Au făcut rating cu numele meu

Dar să mă întorc la amicii care mă știu
Cu care vorbesc prin versuri, zilnic, nu ca stafie,
Ce mai faceți, mi-e dor de voi
Ca de un vers pe care urmează să-l aștern pe hârtie

Fie-vă viața frumoasă, ziua plină de zel
Talpa mângâiată de nisipul mării
Iubitele, iubiții să vă îmbrățișeze
Cu sinceritatea cu care îmbrățișează cerul cocorii

Despre moartea mea, despre care destui au citit
Fiți liniștiți, când va fi
Vă voi informa negreșit

7 iulie 2019, Sângeru

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!