Te-am părăsit, m-ai părăsit, neclar mi-e
Aproape că nu știu de te-am iubit
Țin minte doar genunchiul tău și-o carte
Și cartea nu era pentru citit

A fost un fel de viață conjugală
Ieșeam pe stradă și zâmbeam anost
Eu fetelor la fel de-ntâmplătoare
Tu unuia care cândva ți-a fost

Am obosit iubindu-ne de formă
Îmi scrii scrisori spunând că nu-i așa
Dar cum te cheamă, nu te-ai iscălit,
Iar eu nu vreau să-mi chem memoria

Trăiești altunde, eu trăiesc altunde
Fac azi o socoteală de păcate
Și nu știu de mai multe-s ale mele
Și dacă ele sunt adevărate

Privesc în urmă printr-un geam cu fum
De parcă m-aș uita la o eclipsă
Și amintirile-au murit, precum,
Ceva ce nefiind, nu-i ducem  lipsă
Lucian Avramescu, 12 decembrie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]