Ultimate magazine theme for WordPress.

Lucian Avramescu: Te iubesc patrie, calm, pios, ca pe o rugăciune (Scrisoare aproape rimată)

1 486

 

Te iubesc, român bătut în cap cum sunt,
Cu înlăuntrul tot al coastelor mele plămădite din pământ,
Unica mea ţară
Chiar dacă prezentul tău a început să mă doară
Ca un junghi şi ca o insultă amară.

Te iubesc calm, pios, ca pe o rugăciune
Pe care bunica din moarte mi-o spune.

Eşti frumoasă ca un cuvânt neînlocuit încă,
Iubita mea sărutată sub lună, pe luncă.

Chiar dacă au margini nemărginirile tale
Eu mângâi stelele infinite de pe rochia cerului dumitale.

Eşti, zic unii, o biată colonie
Dar cine a ştiut ştie
Că şi de sub turci şi de sub ruşi şi de sub fanarioţi
Şi de sub orice altă blestemăţie
Iisus din tine a putut să învie.

Te iubesc fără măsură,
Te iubesc de parcă te-ai născut copilă la mine în bătătură
Te iubesc pentru Eminescu şi pentru Brâncuşi,
Pentru Mihai Viteazul, pentru Ştefan, pentru bătrânele, părinteştile uşi
Prin care mama trecu în veşnicie acuşi.

Eu nu-mi pot părăsi istoria, ţară
Nu-mi pot lăsa plăieşii, pandurii, dorobanţii să moară
La jumătatea unei bătălii
În care şi morţii, dacă-i cauţi de inimi, sunt vii

Da, ceva sau cineva ne şterge gloria
Ne violează, fugărită din manuale, istoria

De ce n-ai rămas în altă ţară? întreabă cineva,
Dacă mă năşteam acolo, eram sigur în ea!
Eu m-am născut cu capul pe grinda de apă a Cricovului meu
Şi aici voi rămâne mereu.

Da, se vede urât pe fereastră
Cineva, tot de-aici, a intrat nepoftit în ograda noastră
Iar de pe lista de invitaţi a contemporanului bal
Lipsesc Zamolxis şi Decebal.
4 februarie 2019

loading...

loading...

1 Comentariu
  1. Tudorache Mihai spune

    Poezie in metru antic

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata