Lucian Avramescu: Tu ce mai faci, dormi, mai exişti pe pământ?

 

Mă scol fix la 4.00, indiferent de ora culcării târzie,
Tu ce mai faci, dormi, mai existi pe pământ?
Eu, precum vezi, m-am învelit tot în aceste coli de hârtie
Pe care te scriu, cu scrisul meu ilizibil și mărunt

Știu, între noi au apărut continente, iarna a înlocuit vara
Niciun tren nu-i programat să treacă oceanul în zori,
Nu ți-am mai spus de-o veșnicie, bună seara,
Dar te visez, intrând în chinovia acestei odăi, uneori

Distribuie prietenilor

Ai același păr, ochii ca două păsări verzi, mă privesc cu uimire
Ce-ai mai făcut între timp, mă întrebi
Dar eu am uitat cum se spune în patagoneză iubire
Și cât aș vrea să fac desenul celor ce eram, doi efebi

Mă scol fix la 4.00, indiferent de ora culcării târzie
Tu ce mai faci, dormi, mai exişti pe pământ
Eu, precum vezi, m-am învelit tot în aceste coli de hârtie
Pe care te scriu, cu scrisul meu ilizibil și mărunt
Septembrie, 2019, Sângeru