te-am tot iubit, și complicat și tandru,
la întâlniri am fost întâiul, eu,
nu ca în poezia cu acel salcâm
sub care ea-l așteaptă pe poet, mereu

eu te aștept, te mai aștept o vreme,
eu te aștept, iubito, ca și când,
ca-n poezia mea cu bună seara,
poți să apari cu trenul unui gând

încă te mai iubesc, iubirea nu e
ca viața, ca planeta, trecătoare
și cosmosul dacă s-ar prăvăli,
dacă-i adevărată, ea nu moare

te-am tot iubit, nedefinit aproape
nici nu știam ce am, ce mi se-ntâmplă,
tu, glonțul meu victorios, netras,
care îmi stă mereu lipit de tâmplă

vino, revino,-n mine ești oricum,
femeia mea din margine de drum,
avem de mers, doi pompieri prin fum,
aici unde te afli, ești, oricum
Lucian Avramescu, 9 decembrie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]