Te-am cunoscut Marinova-n redacții
Aici, la București sau în Paris
Erai frumoasă ca un țărm de mare
Pe care în poeme l-am descris

Aveai un tâlc nedeslușit sub gene
Și un avânt nebun să afli tot
Pentru-a afla un adevăr ascuns
Trei fluvii ai fi traversat înot

Ai scris despre bandiți și despre crime
Ai intervievat și mafioți
Erai firavă ca un lujer tânăr
Dar câtă teamă-ai strecurat în toți

Nu te-ai temut de moarte niciodată
Cum ne mai temem unii dintre noi
Puteai să mergi, tu, o plăpândă fată
Între bărbați cu cască, la război

Puteai să mângâi și puteai să dărui
Iubire de-un băiat și de părinți
Dar meseria asta blestemată
Te-a îndemnat ades să strângi din dinți

Cine te-a strâns de gât, biată copilă
Ce demon scos din mâluri te-a ucis
Să fie un tâlhar de rând sau unul
De care cu înverșunare-ai scris

Te-am cunoscut, Marinova, o viață
Cu tine în redacții am lucrat
Româncă, bulgăroaică sau negresă
O meserie dură ne-a legat

Te plâng acum, neputincios, pe margini,
Stau la răscruce și privesc spre stele
Și ochii mei încearcă să te afle
În care ești, în care dintre ele

Nu știu de meseria te-a ucis
Au omorât, prin tine, o dovadă
Sau frumusețea ta atrase lupii
Și-ai fost, ca în anchetele-ți, o pradă

Lucian Avramescu, 9 octombrie, Sângeru