Lucian Avramescu: Vino, limpede seară, fără veștile care încrețesc pielea vârstnicilor condamnați

 

Difuză, neputința își capătă un loc regesc între oameni,
Ea, deghizată în bun prieten, este convivul tău
Dar pe rând subtilizează, ca un hoț de buzunare care fură portofele,
Nume de oameni, numele Crăciunului din calendarele creștinilor,
Evreilor, hanuca, arabilor, ramadanul
Și tuturor le-a băgat la apă, ca pe o rufă, încrederea în ziua de mâine

Neputința a înlocuit apusul și răsăritul de soare
Și mai ales bucuria

Distribuie prietenilor

Rămas unicul său Dumnezeu, omul orbecăie
Pe poteci pe care-l înfundă neputința

Unde-s luminișurile în care juca șotron copilăria
Iar cerbii scărpinau cu coarnele lor argintate Luna?

De ce și de unde au apărut toate acestea
Și de ce neputința, ca sabia lui Damocles,
Amenință șansa măruntei fericiri?
Firul de păr e în mâna cohortelor de fantome
Și prea multe jugulare află tăișul

Vino, limpede seară, fără veștile care încrețesc
Pielea vârstnicilor condamnați

Vino, liniștită, ca fumul hornurilor
Pune în coșuri de răchită stelele binevoitoare
Ca pe niște fructe aromate
Și dă-le în dar colindătorilor care nu vor mai veni
25 noiembrie 2020, Sângeru