Lucian Avramescu: Vitrinele ni le-a schimbat

lucian 2 1

Iubim la fel, murim la fel
Nu diferit de altădat
Numai că timpul, bată-l vina,
Vitrinele ni le-a schimbat

Unde mi-e râsul, chiar și plânsul
Nimic nu mai este al meu
Cerul și el s-a dus departe
De nu-l mai văd pe Dumnezeu

Când lumea ai făcut-o, Doamne
Cerul îl atingeai cu mâna
Pe iia mândrei puneam stele
Și mă plimbam prin curți cu Luna

Știu, cerul fiind prea aproape
Omul a dat cu pietre-n el
Și l-a mânjit cu ce-avea-n mațe
Și l-a crestat ca pe-un vițel

Atunci tu te-ai retras deasupra
Dinsus de văz, dinsus de duh
Iar mie mi-ai lăsat în vers
Cuvântul, cu vechi tâlc, văzduh

Cu el mai bâjbâi azi prin lume
Cu el salut lumea din sat
Și toți par alții, timpul poate
Vitrinele ni le-a schimbat

De bâtrânețe nu mi-e frică
De tinerețe nici atât
Le pot hori pe amândouă
Cu noua meclă de urât

1 noiembrie 2020, Sângeru

Parteneri