Lucian Avramescu

Directorul general al AM PRESS, poetul si jurnalistul Lucian Avramescu s-a născut la 14 august 1948 în comuna Sângeru, judetul Prahova.

Studii: licentiat in arhitectură peisageră si ziaristică;
studii postuniversitare la Intercultura – Italia.

Cariera: debut in presa literară – 1970; redactor „Orizont” Vâlcea – 1971-1978; sef de sectie si redactor-șef adjunct la Scânteia Tineretului, unde, in perioada 1981-1985, a condus cenaclul „Serbările Scânteii Tineretului”; redactor-sef al revistei „Slast” in perioada 1986-1989; fondator si redactor-sef al ziarului „Tineretul Liber”, primul ziar tiparit in zilele Revolutiei din ’89 in fosta Casă a Scânteii; fondator al agentiei de stiri A.M. PRESS – 1991, prima agentie de presă cu capital privat inființată dupa ’89.

Publicatii: volume de versuri, note de călătorie, antologii, eseuri si pamflete jurnalistice. Intre altele amintim „Poeme” – Editura Albatros (1975), „Stele pe dealuri”, Editura Scrisul Românesc (1976), „Transplantul de albastru”, Editura Sport-Turism (1976), „Un liber albatros” (1978), „Ei, aș! Spunea poetul” (1979), „Nu cer iertare”, trilogie (1981-1983, 1985), Editura Eminescu; „Această generație” – poezii in limba greacă, Editura Athena, Grecia (1985), „Bună seara, iubito”, volumul I, Editura Eminescu (1986), „Bună seara, iubito”, volumul II, Editura A.M. PRESS (2000).

Activitate socială: membru in Uniunea Scriitorilor din România (din 1979), Asociatia Culturala de Prietenie Romania-Israel(membru fondator), membru fondator si membru in Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă unde a îndeplinite și funcția de vicepreședinte. Cetățean de onoare al municipiului Ploiești și al orașului Vălenii de Munte, unde a urmat liceul. Realizator al Muzeului Pietrei din Sângeru, Prahova, singurul muzeu din țară care conține lucrări în piatră realizate de țărani, pus la dispoziția publicului fără taxa, practice o donație de peste 3000 de piese din piatră.

Distinctii: premiul de debut pentru poezie, Editura Albatros (1975), Premiul pentru scriitorii tineri (1979). Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” pentru întreaga operă literară. Peste 200 de poezii au devenit cântece iubite de un public larg.

Este tradus și publicat în reviste literare sau în antologii din Polonia, Bulgaria, Rusia, Israel, China, Anglia, Irak, SUA, Germania, Franta, Olanda, Turcia, Iugoslavia. A fost tradus chiar și în limba kurdă.

Alte volume tiparite: „Ciorne” – Editura A.M. PRESS, carte care conține tabletele publicate timp de patru ani, sâmbătă de sâmbătă in cotidianul „România liberă”, incepând din decembrie 1998. Apoi volumele de publicistică Ciorne 2, Ciorne 3 și Ciorne 4, la aceeași editură și care cuprind publicistica din anii 2005 – 2012, pamflete și analize găzduite de Jurnalul Național și alte publicații. Este cea mai corectă și nemiloasă radiografie a vieții politice din România pe aproape un deceniu.

La Cluj, în Editura Dacia i-a fost publicată selecția de poezii de dragoste „Poetul ca o casă în flăcări”, în 2011.

Publică apoi alte cărți. Volumul de versuri „Să strigi femeia de numele ei de vers” (2014). Prima carte pentru copii, „Bucurii cu poezii”, scrisă împreună cu fiica sa cea mică Ana Luciana Avramescu ( 2016),  „Cartea cărților Borsecului”, amplă monografie literară a unui izvor cât o istorie (2016).. Urmează un volum de aproape 600 de pagini care cuprinde și prima piesă de teatru scrisă de Lucian Avramescu. Volumul se numește „Cartea fără nume”, iar piesa de teatru  care-l deschide, „Să nu furi niciodată o mireasă”.

Surpriza literară pe care a face „poetul iubirii” cititorilor săi este romanul „Despre singurătate” (2018). Este un roman de dragoste, între două personaje numite generic Scriitorul și Doctorița, cu inserții autobiografice în care apare și personajul Lucian Avramescu, povestind scene – unele dureroase – din viața sa. Postfațat de filosoful Dumitru Velea, romanul este, cum remarcă acest  „Noica al Petroșanilor”,  „scris cu sânge și din această pricină e o carte care va rămâne”.

Mulți comentatori spun că Referendumul privind familia a fost RATAT pentru că política și l-a însușit, iar consultatea publică a fost percepută ca un preexercițiu electoral al lui Liviu Dragnea. El ar fi vrut să demonstreze cât de puternic și iubit de popor este.

Este relevant pentru alegerile viitoare acest rezultat, în sensul că publicul nu mai acordă încredere politicienilor?