Lucian Avramescu: Refuz toamna vieții

.

Întârzie vară în mine și-n tine
Refuză, iubito, al toamnei refren
Vagonul din coada desfrunzitului tren
E iarna, iar păcăleala pentru noi nu mai ține

Septembrie-i, iată, compensația verii
Noi doi prelungim acest paradis
N-accept substitutul cu toamna din iarnă
O vară prelungă, cum știi, ne-am promis

Distribuie prietenilor

Vreau încă o vară peste vara ce încă
N-a stins, cum stingi varul, iubirea din noi
În grădină cresc alge și-i o vară adâncă
Pe care-o clădim înflorind amândoi

Refuz, cum spuneam, refuz toamna vieții
Iubesc numai toamna, substantiv cu gutui,
Iar iarna de vine, să vină-n pustie,
O astfel de iarnă n-o doresc nimănui
Cu mormintele-i albe și ninsori pe statui
Cu mormintele-i albe și ninsori pe statui.

(Poezia a fost postată pe Facebook de Diana Suceveanu. Soția m-a întrebat din ce carte e? Nu știu dacă e în vreo carte. Ce știu e că e a mea și am scris-o cândva! L. A.)