A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Luiza Rădulescu-Pintilie: :” Noi ne-om duce , dar rămâneţi voi …”

0 73

Într-o zi vine exact acel timp pe care, pentru o vreme, crezi că nu e rândul tău să îl trăieşti! Şi, de pe fereastra tinereţii tale, rămâi spectator, mai mult sau mai puţin atent, la desfăşurări ale vieţii pe care le crezi rânduite să aparţină doar acelora care au adunat deja ani mulţi între filele cărţii de identitate şi în cea scrisă direct în sufletul şi în mintea lor, cu o cerneală de neşters. Admiţi că, poate, la rândul tău, te vei alinia cândva la ceea ce ai văzut la bunicii şi la părinţii tăi, la oamenii din jurul tău, care şi ei au pomenit la fel de când se ştiu, dar orizontul acesta se trasează pentru tine, în faţa ochilor minţii, departe, departe, foarte departe. Păstrezi undeva în gând convingerea că e în firea lucrurilor ca toată moştenirea de tradiţii de familie, de convingeri şi credinţe în care ai fost crescut să îţi aparţină într-o zi pe de-a-ntregul şi să ai datoria să o păstrezi, să o continui, să o faci să trăiască mai departe. Dar tot trec pe lângă tine vorbele bunicilor spuse din când în când „ noi ne-om duce, dar rămâneţi voi”, ale părinţilor care te îndeamnă să ţii minte câte ceva pentru când „ noi nu o să mai fim şi e rândul vostru”. Pentru că ai vrea să îi ai alături cât lumea şi încă o zi, fiindcă ai vrea ca în pomul vieţii pe care ei l-au înrădăcinat cu viaţa şi cu truda lor, aducându-l până la tine încărcat de roadele agoniselii lor întru ale vieţii, tu să păstrezi mereu doar frunzele verzi ale primăverii , ca şi cum ai putea rămâne tânăr şi în putere mereu, amânând la nesfârşit toamne şi ierni existenţiale.

Numai că, într-o zi, pe neaşteptate, vine exact acel timp dinspre orizontul pe care l-ai crezut departe, departe, foarte departe… Nu te întreabă dacă eşti pregătit, nu te întreabă dacă îţi aminteşti ce ai văzut , ce ai trăit, ce ai înţeles de la cei dinaintea ta. Vine şi e în legea firii să treci prin el, ţinând pasul, fiindcă viaţa se trăieşte şi privind înapoi, dar mergând totdeauna înainte. Poţi să stai câteva clipe, uluit, pe loc, întrebându-te :” De ce tocmai acum ?!”, „ De ce eu?!” Poţi să plângi răscolind printre amintiri… Poţi să te laşi biruit de nostalgia vremurilor de cândva, privind filmul vieţii care îţi trece, ca într-o spirală multicoloră, prin faţa ochilor …Poţi să te simţi aproape încremenit pentru o vreme, ca şi cum un gol imens ţi-ar învălui gândul, sufletul şi ţi-ar împiedica orice pas. Poţi să te revolţi împotriva grabei cu care trece timpul. Dar câte nu poţi ?!? Şi, totuşi, e în legea firii să mergi mai departe… Să îmbrăţişezi provocarea acelui timp pe care ai crezut o vreme, amestec de dorinţă şi amânare, de amăgire şi neînţeles, că nu e rândul tău să îl trăieşti! Că mai e vreme, că e mult, mult, chiar mult prea devreme !

Eu tocmai am trăit … acel timp! Amintire, nostalgie, durere, rugă, mândrie şi mulţumire la un loc. Aninate, toate, pentru câteva ceasuri , în pomul vieţii familiei noastre , în care eternitatea a mai desfrunzit un ram, cel pe care până acum şase luni rodeau frumos toate toamnele vieţii dragei mele mame şi până acum aproape şapte ani cele ale bunului meu tată. Făcând şi mai adâncă nemărginirea vechilor toamne înspre care sunt plecate şi bunicile mele Lina Anghel şi Maria Rădulescu, şi bunicii mei, şi la fel mătuşi, unchi, verişori, ştiuţi şi neştiuţi…Scrise de mine în literele unui pomelnic însoţit, în rostirea dimineţii de sâmbătă, sub bolta cu sfinţi a bisericii satului, nu numai de glasul preotului, ci şi de duioasele spuneri cărora abia acum le-am cuprins cu adevărat tot înţelesul :” noi ne-om duce , dar rămâneţi voi …” Şi-am mai înţeles , abia acum, trăind eu însămi asemenea clipe, de ce spunea draga mea mamă, de fiecare dată, cu ochii luminaţi şi chipul înflorit, aşa cum spusese , la rândul ei, o viaţă întreagă şi bunica mea, că are sufletul uşor şi inima în bucurie când are mulţumirea de-a fi ţinut, cum se cuvine, rânduiala… E rândul meu acum să trăiesc acel timp…

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More