Luminiţa Zaharia: ce aşteaptă cititorul

 

cînd totul a fost spus

s-a săturat de permutări de cuvinte

sensurile s-au atrofiat

bucuria lecturii a făcut o psihoză urîtă

metafora are burtă

epitetul e cu siguranţă afon

şi nici nu mai e de bonton

să o joci pe maica Tereza

sau pe Robin Hood

în poezie

cititorul s-a deşteptat

s-a trezit

nu mai poate fi păcălit

nici guvernul nu l-a minţit aşa, ca poetul

că una e să ciunteşti un pic bugetul

şi alta să vinzi seminţe sterpe!

s-a plictisit de moarte Euterpe

Ovidiu se întoarce în mormînt

de cînd pe pămînt

orice înşiruire de cuvinte

s-a decretat poezie

de ce-aş mai scrie

cum se-ntreba pe vremuri şi Arghezi

de ce mărgăritare pe tichie

care rimează cu piftie

despre candorile zăpezii

despre contul din Zambezi

sau, mai modern, din Panama

(zi-le Luminato

tu, luminiţă cu taraf!

fă-i odată praf!)

… despre covrigei cu sare

ronţ-ronţ să strice o lansare

despre viitor şi viitoare

zi-le cum numai tu poţi

despre cai cu patru roţi

despre scapă dacă poţi

cititorul acum e dizident

e judecător ordonator de credite şi călău

ai face bine să smulgi din sufletul tău

adevărata poezie, aia fără cuvinte

cititorul nu se mai minte

atît de uşor el te simte

cît mai durează să-ncălzeşti motorul?!

fierbe în aşteptare cititorul!