în fiecare seară bem cafeaua împreună
fiecare la alt capăt de univers
(tu cafeaua aburindă pe soare
eu cafeaua amăruie pe lună)
doar așa păstrăm în echilibru perfect
ultima lume transcrisă ilizibil aproape
în ultimul vers
oh dar nimeni nu știe că ziarele mint
nu asteroizii vor fi totuși de vină!
homo poeticus e aproape extinct
nu a mai strigat nimeni
să fie lumină!
e scris: numai prin noi planeta se salvează
ne trebuie doar albastru de inimi
și-o bidinea
cît poate să însemne în zilele noastre
o simplă cafea!
să fie liniște!
ibricul visează…
e dimineață deja.