Luminița Zaharia: pact

 

o poezie s-a-nceput pe sine
eu i-am blocat accesul – n-a plecat!
musai voia-n rochița cu buline
din perioada ei de bal mascat

o poezie s-a stropșit la mine
mi-a pus căluș la gură, m-a legat
pistol la tîmplă: vreau cinci foi veline!
țineam la viața mea – deci i le-am dat

prevenţia e mama nemuririi
așa că i-am spus pinul pentru cord
card vreau să zic! și-n numele iubirii
căzurăm, ipocrite, de acord

ea, să-mi ia numele și semnătura
dubii să nu existe c-ar trișa
eu, să o scot din plate foi cu gura
în piețe mari, spre-a o aplauda

primarul, polițistul, cămătarul
groparul, cyrano de bergerac
criticul de serviciu, moașa, zarul
bogații și, de kiki, un sărac

un martor mai lipsea, cu o ștampilă
și l-am chemat pe păsărilățilungilă!