mi-am pus în gînd I_B_R_A, n-ai ghicit,
tu, rege peste vacuum şi bancrută,
mă spionai ades, împătimit
cum puricii în noapte mă sărută

te săturaseși, cred, de fiinţa mea,
prea pură, prea organoleptică
să mă şochezi, muşcai dintr-o sarma
sau construiai vreo fosă septică

ţi-ai pus apoi în gînd ce nu gîndeai
ia să te văd!, mă zgîndăreai, stîrnit
S_FL_T! cum să rostesc ce tu n-aveai
şi ai crezut, mon cher, că n-am ghicit

spînzurătoarea o jucam mereu
cu preţul vieţii, veşnic instabil
muream ades, tu mă resuscitai
visam să cresc, tu mă voiai copil

un pact cu diavolul de-am fi făcut
să ne ghicim în ultimul moment
eu – atelajul arhicunoscut
tu – dragostea adusă în prezent

şi tot nu ar fi fost de-ajuns, ştii bine
aşa cum, senzitiv, o ştiu şi eu
salvaţi de iad poate ne-ar fi fost bine
dar cum să faci un pact cu Dumnezeu

spînzurătoarea, cu eşafodaj
din oase de puiandru brontozaur
se înălţa din oameni în picaj
nedrept legaţi doar cu inel de aur

gîtul reconstruit şi-acum mă doare
să nu mai pot rosti SP_ _ ZU_ _TOARE…
(din vol. “Luminita de la capatul tunelului”, ed. Rafet, 2015)