Luminita Zaharia: Statuia

statuia
cel mai înfricoşător lucru din lume e o statuie
dacă e statuia ta, cu atît mai rău
dacă ţi se ridică de viu, ce să mai vorbim,
clipa dezvelirii poate să-ţi fie fatală
dacă poate să-ţi fie fatală, priveşte paharul plin
moartea ta va fi absolvită de tragismul cuvenit
munca sculptorului nu va fi fost în van
edilii-sponsori se vor felicita împăunaţi
corbul rău prevestitor care a făcut ceva pe statuia ta
îşi va confirma legenda
să presupunem următorul tablou:
tu, în faţa statuii, admirativ sau critic, oricum mirat
încerci să-i găseşti defecte de stil
nasul prea coroiat, bustul prea bombat
un fir de păr din bronz, ha ha, răvăşit
trecătorii se opresc din trecutul lor
şi admiră piatra rece
uite-l şi pe icsulescu, mare poet!
nu te recunosc sub formă de om viu
jos, la poalele soclului
ba chiar te îmbrîncesc
dă-te dom’le mai încolo ce te-ai proţăpit aşa?!
dacă statuia ţi se va ridica post-mortem,
iarăşi e de bine, nu vei afla
şi vei dormi liniştit
deşi, nici asta nu e tocmai sigur, am auzit
că maiestuoasa glorie străbate pămîntul
că e un fel de atac nuclear
şi niciun exerciţiu de pregătire şi răspuns n-a ajutat vreodată