Marian Nazat: Dragul meu haștagist

 

În luna cadourilor, Editura  RAO a scos de sub tipar cartea la care am lucrat doi ani,  Dragul meu  haștagist, un strigăt de revoltă împotriva „stupidizării” omenirii, concept născocit de profesorul neo-zeelandez James Robert Flynn de la Universitatea Otago. De aici și lămurirea obligatorie: Fără să-mi dau seama, ți-am scris  nu o epistolă, ci o  ditamai cartea. Alții, înaintea mea, și-au ales turnătorul ca destinatar al gândurilor  frământate în cerneală[1], eu însă am simțit nevoia să te  am pe tine, imaginar, desigur,  în fața ochilor în anii din urmă. O muză supărător  de prezentă, de insinuantă în zilele tot mai vitrege  pentru generațiile întomnate. Uneori, excesele tale m-au revoltat la culme și, atunci, aidoma lui Vintilă Horia, mi-am zis că „împotriva cretinilor, buni sau răi, nu se poate lupta cu nimic. Sunt ca lepra, ca ploaia cu broaște, ca scârba de viață. Întocmai chinezului filosof, singurul lucru eficace pe care-l poți face e să stai în prag şi să aștepţi. Cândva, cadavrul însuşi al cretinismului va trece prin faţa casei tale. Va mirosi urât, însă va trece. Nimic nu-i va rămâne în urmă, nici măcar mirosul.”[2]

         Alteori, m-am gândit  că toate-s vechi pe lume, că ne învârtim în cerc, asemenea deținuților scoși să-și dezmorțească  ciolanele în  curtea interioară a pușcăriei. Fiindcă, în definitv, cretinul corporatist are un ilustru strămoș: „«cretinul ilumunist», unul dintre produsele cele mai nocive ale culturii occidentale, de la biografia și bibliografia căruia tot răul purcede, vreau să spun răul  minor în care se zbate încă societatea occidentală.”[3] Vasăzică, Revoluția franceză  din 1789 și progresismul de azi sunt vinovate de apariția acestor specii ciudate și schilodite  de ură, de dorința  de revanșă… Până  una, alta, volumul tocmai isprăvit este darul pe care ți-l fac  la sfârșit de an, un an cum altul n-a  fost în ultima jumătate de secol.

Distribuie prietenilor

         Așadar, la bună vedere și plăcută lectură, dragul meu haștagist !

 

[1] Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător

[2] Vintilă Horia, Jurnal de sfârșit de ciclu, 1989-1992. Jurnal torinez, 1978

[3] Ibidem