Marian Nazat: Simona Halep, o țintă falsă?

marian nazat 1

Agenția Internațională de Integritate  din Tenis (ITIA) a confirmat zilele trecute că „că un tribunal independent a suspendat-o pe Simona Halep pentru o perioadă de 4 ani, din cauza încălcării Programului Anti-Doping. Dubla campioană de Grand Slam, în vârstă de 31 de ani, a fost găsită vinovată pentru două încălcări separate. Prima, cu substanța interzisă roxadustat, la US Open 2022. A doua este legată de iregularitățile din pașaportul său biologic.
Tribunalul Independent Sports Resolutions, întrunit pe 28 și 29 iunie 2023 la Londra, a ascultat opiniile specialiștilor și pe cele ale reprezentanților lui Halep. Halep în persoană a prezentat dovezi în fața curții. Pe 11 septembrie 2023, tribunalul a confirmat că a găsit-o vinovată pe jucătoare pentru încălcarea a două articole:

– prezența roxadustatului în proba de urină colectată pe 29 august 2022 la US Open

– folosirea unei substanțe sau unei metode interzise pe durata anului 2022, rezultat bazat pe colectarea a 51 de probe de sânge oferite de jucător prin programul antidoping.

Tribunalul a transmis că nu există niciun motiv să pună sub îndoială concluzia unanimă la care au ajuns cei trei experți. Concluzia a fost că «cel mai probabil dopajul» este explicația pentru iregularitățile găsite în cazul lui Halep.
Tribunalul a ascultat argumentul Simonei Halep, că un supliment ar fi fost contaminat, dar asta nu ar fi putut determina volumul de roxadustat prezent în proba pozitivă.”[1] Sec, așa sună hotărârea instanței sportive, una nu doar fără precedent, ci și vădit contradictorie. Păi, dacă abaterile erau atât de evidente, cum lasă să se înțeleagă tribunalul, de ce a durat un an ca să se dea un verdict? Și de ce atât de aspru?

„Nu se poate  ca numai sportivul să răspundă !” a răbufnit cu îndreptățire Stere, tatăl  campioanei. Da, fiindcă eu cred că de aici trebuie pornit în descâlcirea  tristei povești, una care a aprins opinia publică de la noi (cu osebire) și de aiurea. Obișnuit de-o viață cu versiuni și ipoteze de lucru, intru și eu în jocul acesta ispititor, căznindu-mă să găsesc firul ce duce la capătul labirintului. Prins strașnic de ața aceea subțire, întâiul  chip care îmi iese în față este cel al lui Patrick  Mouratoglou,  de un an și jumătate stăpân  discreționar peste destinul halepic. Tipul mă privește cu aerul ăla de superioritate al masculului macho și brusc mi se aprinde becul de avertizare. Dacă el este, de fapt, „vânatul”  urmărit de „pușcașii”  integrității ? Nu strâmbați  din nas, nu vorbesc ca să mă bag în seamă! De trei decenii și mai bine robotesc cu  normă întreagă  în „câmpul tactic” valah și am văzut aproape tot ce se putea vedea în materie de proceduri judiciare penale. Adesea, anchetatorii se folosesc, ca să ajungă la „trofeul” râvnit, de ținte false, de victime colaterale. Cărora li se propune un târg: „Îl  dai pe «X» și scapi  cu o pedeapsă nesemnificativă,   altminteri înfunzi pușcăria !” De aici începe dansul în doi, cu promisiuni și amenințări, cu neîndurătoare  biciuiri de conștiință. Să i se fi cerut Simonei să-l  dea în vileag pe antrenorul factotum, plecat cam bizar  din America? Ziceți-mi ce vreți, însă pe mine mă râcâie  retragerea lui în Europa, după ce în țara-capitală a lumii își ridicase ditamai imperiul ! Cum să-ți iei tălpășița din mina cu pepite de aur? Acolo unde stătuse  îndestul lângă monstrul-sacru al tenisului feminin mondial, ferit de orice control antidoping. Căci nimeni nu era într-atât  de neghiob ca să o facă de râsul curcilor pe Serena, fata de aur pentru droaia de sponsori oficiali și neoficiali. Defel străin de rețetele aducătoare de suport energetic prescrise cu sârg elevei sale, e posibil ca Mouratoglou să-și  fi luat nasul la purtare și să deranjeze pe cineva. Mutat cu de-a sila pe Coasta de Azur, negustorul de tenismeni și-a conturat netulburat opera, doar că în plasă a picat… Simona. Care, inocentă și credulă, s-a opus cu încăpățânare să-i propună spre audiere pe mouratoglii din jurul său, primii bănuiți într-o astfel de afacere. Ce motive s-o fi determinat să-i țină departe pe principalii suspecți? Sentimentale? La naiba, la mijloc era, totuși, cariera ei excepțională ! Până la judecarea apelului la TAS,  eroina deceniului dindărăt a românilor, are timp să se răzgândească și să-și negocieze osânda. Prin acceptarea târgului,  bineînțeles ! „Ni-l dai, îți înjumătățim penitența !” Trezită din coșmar, constănțeanca inimilor noastre și-a concediat intempestiv francezul de pe bancă, semn că a priceput miza. Și că, în asemenea situații, culisele sunt mai importante ca scena !

Într-adevăr, „nu se poate ca numai sportivul să  răspundă!” Nu acesta e tâlcul cuvintelor părintelui revoltat de nedreptatea comisă împotriva  fiicei sale?

P.S.: Să fi greșit, oare, Simona Halep apelând la echipa de avocați a rusoaicei Maria Sharapova? Să fi fost  altul deznodământul în cazul angajării, de pildă, a  americanului Jeffrey Kessler, o somitate în materie ?  Oricum, în ceasul ultim, ea a contractat o agenție  reputată de PR (Berk Communications) și speră la o reparație orișicât  a imaginii sfărâmate și cine se pricepe mai bine la așa ceva decât  un  evreu?

[1] Gazeta Sporturilor

Parteneri