Marina Almăşan: “GREI AI MEDICINEI ROMÂNEȘTI” – o carte-omagiu, dedicată “alinătorilor de suferințe”

 

Într-o lume în care medicii au devenit unele dintre cele mai controversate personaje, în care suntem gata să linșăm , în neghiobia noastră, oameni de care, în clipa următoare, constatăm că atârnă însăși viața noastră, vede , iată, lumina tiparului o carte-document. “Un elogiu, adus uneia dintre cele mai vechi și mai căutate profesii”, așa cum o numesc înșiși autorii săi , jurnaliștii Giorgiana și Lucian Avramescu. Între coperțile cărții, ei au adunat câțiva dintre cei mai eminenți medici din România, oferindu-le cititorilor – pacienți , rude ale unor suferinzi sau pur și simplu admiratori – portretele acestora. Îmbrăcate în eseuri sau interviuri, capitolele cărții vorbesc despre profesionalism și devotament, despre dragostea de semeni și dăruire, despre adaptarea verbului “a arde” la condiția dintotdeauna a medicului.

Dorin Sarafoleanu, Dumitru Constantin Dulcan, Constantin Ionescu Târgoviște, Ion Lascăr, Daniela Bartoș, Mircea Beuran, Irinel Popescu, Adrian Streinu Cercel, Codruț Sarafoleanu – sunt doar câteva din numele ce au făcut, din viața lor, o ofrandă adusă oamenilor, nume adunate în proaspăta carte. Sunt nume de care fiecare din noi a auzit, nume învăluite în respect și admirație, dar și – din nefericire – în destula nerecunoștință a pizmașilor, incapabili să se ridice la înălțimea lor și alegând, în consecință, calea compromiterii lor cu orice preț.

Distribuie prietenilor

Selecția făcută de autori a fost, cu siguranță, o acțiune de Sisif. “Am ales numele din această carte pe criterii de valoare, de respect și de iubire” mărturisesc Giorgiana și Lucian Avramescu. Prudenți, dându-și seama că au mai rămas destui “pe dinafară”, ei au precizat : “Volumul 1”. Va urma, așadar, o nouă tranșă de medici de excepție, pe care iată, în sfârșit, într-o Românie bezmetică, s-au găsit niște minți luminate care să-i elogieze.

Am să-mi îngădui să închei prezenta recomandare la lectură, imprumutând înțelepciunea uneia din figurile luminoase ale medicinei românești doctorul Nicolae Paulescu, care, “din interior”- cum ar veni – și-a definit “breasla” : Medicul trebuie deci să fie , în același timp, un savant care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului ; apoi să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau, mai bine zis, un apostol al moralei”