Mircea Ionescu Quintus, către Lucian Avramescu: ”Măi Lucică, până la 70 de ani, viața…”

 

Nu-mi serbez ziua de naștere dintr-un harțag cu mine însumi. Primesc telefoane care mă bucură și mesaje care indică detaliul că numărul celor care-și amintesc cu prietenie de mine e mai mare decât al celor care mă urăsc. Sau, mai știi!?
Ultimul telefon, primit acum câteva minute, a venit de la, cum îi zic eu de când ne știm, Nea Mircea. Nea Mircea Ionescu Quintus împlinește 101 ani în 2017. A sunat doamna Viorica, o minunată doamnă, soția și mama unicului lor fiu. Apoi mi l-a dat la telefon pe autorul de catrene, cel mai vârstnic liberal, cred, din România. Mi-a urat și mi-au urat amândoi ce se urează, cu nuanțele de înțelepciune centenară. Apoi, nea Mircea a trecut, cu o tristețe ironică, să-mi comunice câte ceva din spusele și nespusele lui. ”Măi Lucică, a zis nea Mircea, până la 70 de ani, viața e o bucurie, după 70, e o datorie”. Apoi m-a invitat în toamna asta la Ploiești, municipiu în care suntem amândoi cetățeni de onoare, dar primarul actual nu știe (nici eu pe el, așa că nu-i pagubă!), la lansarea unei noi cărți. ”Nu mai pot să scriu și să citesc, măi Lucică, așa că a fost un chin cu corectura acestei cărți”. Nea Mircea, i-am zis, vorbești atât de bine, de logic, fără buchiselile și poticnirile în ciotul verbului cu care ne cadorisesc politicienii matale, încât eu te sfătuiesc că șezi și să vorbești, dar pune pe cineva să noteze ce zici. E păcat să se risipeacă!
Ce mi-e suta (de ani!), vorba lui, în ziua de azi! Eu am făcut în dimineața asta 69. M-am trezit la 3.00, scuturat parcă de o datorie de participare. La chinurile nașterii. N-am mai adormit până la 6.00, ora la care mama, așa mi-a zis, care nu împlinise 19 ani, m-a scos la lumină, cu sforțări, într-o odaie țărănească, cu lampa alături, aprinsă, și o bătrânică de pe uliță care m-a moșit. Apoi am adormit iar, doar două ceasuri, fiind alarmat de prietenii și prieteniile, din țară și de afară, atâtea câte au rămas. Mulțumesc celor care mi-au trimis, zilele astea, mesaje, mulți neștiuți la timbrul vorbei, alții prieteni de scris, de taifas, de pahar, de tristețuri și bucurii comune. Nu-i un mare fason că faci o vârstă. E că te verifici, prin ceilalți, pe tine. La mulți ani și vouă!