Misterul “pietrelor vii” sau al trovanţilor. Pietrele care vorbesc la Muzeul Pietrei

 

Trovanții din Costești reprezintă pietre cu forme stranii care s-au format în urmă cu aproximativ 15 milioane de ani, în comuna vâlceană Costeşti. Misterul “pietrelor vii” a aprins imaginaţia multora dintre români. Multi au încercat să explice cum au luat proportii aceste pietre ciudate la simplul contact cu apa.
Cunoscuţi în popor şi sub denumirea de “dorobanţi”, “bălătruci”, “pietre vii” sau “pietre care cresc după ploaie”, trovanţii au forme bizare, sferice sau elipsoidale, şi mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri. Câmpul cu trovanţi din Costeşti este uşor de reperat de către toţi cei care au drum spre Târgu Jiu, rezervaţia naturală fiind situată la aproxiamtiv 40 de kilometri distanţă de Râmnicu Vâlcea, pe marginea DN 67.

Dacă misterul apariţiei trovanţilor a fost dezlegat de specialişti, vânătorii de senzaţional caută şi acum explicaţii pentru mărimea bolovanilor, cunoscut fiind faptul că unele formaţiuni geologice ating o înăltime de până la patru sau cinci metri. “Specialiştii” de pe internet au ajuns la concluzia că fiecare ploaie abundentă face ca “pietrele vii” să mai crească în dimensiune cu câţiva milimetri şi chiar să se deplaseze dintr-un loc în altul.

Distribuie prietenilor

Potrivit acestora, trovanţii au un conţinut mare de săruri minerale care, în condiţii de umezeală, fac ca nisipul să se umfle. Cercetătorul vâlcean Gheorghe Ploaie, cel care a studiat fenomenul, susţine că ideea potrivit căreia trovanţii din Costeşti au crescut în dimensiune nu conţine nici măcar un gram de adevăr.
În credinţa populară, formaţiunile geologice sunt considerate “pietre vii” cu o putere nebănuită, care îi protejează pe cei care le mângâie şi le udă, scrie Adevărul.ro.

La Muzeul Pietrei din Sângeru, realizat de poetul Lucian Avramescu, există şi trovanţi, de forme şi dimensiuni diferite.trovanţi la sângeru 300x172 2 “Îi am din diverse locuri, spune poetul, nu doar din Vâlcea, unde am fost aproape zece ani ziarist, de pe Valea Buzăului sau din Dobrogea (În fotografie profesorul Dulcan, scriitoarea Maria Timuc şi preotul Bogdan). Cei mai interesanţi sunt dintr-o surpare de pământ în pădurea Călugăreasca, a satului copilăriei mele. Un trovant este numit Tutancamon de vizitatori, fiindcă are forma unui faraón egiptean. Este cam de un metru lungime. Alţii spun despre acelaşi trovant, privit din faţă, că pare un elefant care doarme. Tot din pădurea Călugăreasca am un trovant care e de forma unei cruci de gresie, clar necioplită de om, fiindcă adâncimea unde a fost găsită e de circa 300 metri şi gresia nu poate fi lucrată cu dalta şi ciocanul. Am un trovant în curtea a doua a Muzeului Pietrei care e un copil perfect lucrat de ploi, vânt, de Dumnezeu. Mângâi uneori aceste pietre şi simt că-mi vorbesc, iar eu le vorbesc la rându-mi”.