Dezvoltarea unei mari săli cu ziduri de piatră, de circa 300 metri pătrați și tavan cu grinzi din șină de cale ferată din vremea regelui Carol I, refăcută de poetul Lucian Avramescu, pentru a deveni parte componentă a Muzeului, cere completarea ei cu obiecte din lemn și fier, din recuzita etnografică a poporului român.

Ca atare, poetul Lucian Avramescu roagă posesorii de obiecte vechi care nu le mai fac trebuință, uitate în poduri sau magazii, să i le vândă, pentru a fi expuse în muzeul pe care l-a pus gratis la dispoziția publicului.

”Spun vândă, declară poetul, fiindcă instituția sufletească a donației a dispărut la noi. Umblatul meu prin sate, de unde am cumpărat cele câteva mii de exponate din Muzeul Pietrei, se petrece fără rezultate azi, când sunt cu desăvârșire lipsit de darul vorbirii.

Cumpăr orice dovedește viețuire a poporului român, dezvoltând partea de piatră prin lemn, fier sau alte metale, lut ars. Pot da la schimb cărți cu autograf, țuică veche de prună, pe care le-am donat Muzeului pentru astfel de achiziții sau bani, când îi am. Observ că nu am un jug de car cu boi, cu toate că bunicul, care avea 24 de care, și pe care eu le-am făcut, găsindu-le într-o magazie, cadou în vremea când nu-mi încolțise ideea muzeului, observ că lipsesc multe care ar arăta generației tinere obârșiile noastre trudnice.

Cei ce dispun de așa ceva, să sune la 0722 650243, telefonul meu la care nu pot vorbi, dar cineva de lângă mine va prelua mesajul, sau dând detalii, pe adresa mea de mail [email protected].

Sunt bine venite ciubere, cofe, putineie, mici butoiașe fără întrebuințare, mâncate de cari, cobilițe, furci de tors, vârtelnițe. Din metale – unelte ale meseriilor, fiare de călcat, calapoade de cismărie, foale din potcovării, apoi vase în care se pisa usturoiul sau miejii de nucă, mari oale de pământ. Orice compunea viața și obiceiurile familiilor băștinașe”, transmite poetul care nu se lasă, cum spune, ”închis în ocna muțeniei”.
AMPress