Netrebnicilor! Lăsați un copil fără tată?

 

lucian-avramescu   Tânărul deputat Rizea, de profesie vorbitor politic la televizor, a fost prins, cică, de procurori cu o șpăguță de 300 000 euro, flecușteț jenant pentru prestigiul șpăgii la români. Tânăr, zic, eufemistic, fiindcă toți cei din generația Ponta au ajuns cam copți și cam îmbătrâniți în rele. Și aici mă refer la întreaga noastră politică liberal-social-democrată, pișcată de o junețe care nu se mai isprăvește. Mă rog, ei rămân, până una, alta,  speranța împrospătării aerului bășinos din politica dâmbovițeană (folosesc neobrăzatul adjectiv, care nu cadrează cu casele jurnalistice și literare mari, încurajat doar de amănuntul că a devenit nume propriu și a botezat chiar președinți de țară).

Dar să mă întorc la pățaniile bietului domn Rizea care a reușit să miște azi sensibilitățile votante din Parlament și nu numai. Ce s-a petrecut? Era cât pe ce să fie umflat cu duba când flerul său politic suit la tribună a reușit să miște, să îmbuneze și să întoarcă națiunea de la o greșeală ireparabilă. Iată talent, iată virtute, iată vorba potrivită și subiectul care a dezlegat lacrima! Cum să lăsați, a strigat, cu capul său de dovleac mic,  Rizea, un copil fără tată!? Cui îi va spune tată, fiul meu? Cui, dacă voi vă dați accepțiunea de a fi încătușat? Și, la mustață, la gramajul a două voturi, a scăpat de umilința ca fiul său să-și vadă părintele în cătușe și să rămână orfan.

Distribuie prietenilor

Da, patria e familia cea mare, precum familia e… sughiț de plâns, ropote de aplauze, bine combate stimabilul, că noi de la pasopt… Ce nu pot să reușeasc, chiar de mă piști cu ceară, e să leg vorbele de ieri ale parlamentarului, cu cele de azi. Ieri zicea că n-are copil și el, dimpreună cu consoarta, într-un moment de elan sufletesc, au decis să înfieze anul ăsta unul. Bravos, frumos, emoționant, cioclopedic. Suntem, zicea el, în pragul înfierii unui copil, iar operațiunile adopțiunii urmau a se face în acest an. Cum se vor mai face? Adică bandiții de procurori  vor să-l umfle, să omoare un tătic în fașă, tăind o așa nobilă pornire? Urât, de trei ori urât.

Familia, familiile reunite au votat. Rizea poate cumpăra biberoane, Rizea poate face ceea ce natura nu i-a îngăduit. Puțin a lipsit ca azi să nu strige îndurerat că șpaga de 300 000 euro era tocmai spre a cumpăra lapte praf copilului, spre a-l crește sănătos și educat în spiritul dreptelor principii.

Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare… sughiț de plâns, ropote de aplauze,  că noi de la pasopt…

Da, netrebnicii de procurori, în cârdășie cu vreo doi liberali, erau cât pe ce să asasineze un avânt legitim și să frângă de șale națiunea, în punctele ei cele mai sensibile – natalitatea, viitorul, progresul.