Printre multiplele zile care sunt marcate la nivel internațional, cea de ieri – ”Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei” – are, de departe, o semnificație aparte. Și asta din cauza faptului că, în prezent, mai mult decât oricând s-a creat o și mai mare prăpastie între săraci și bogați.
Iar în România, una dintre reflecțiile la care îndeamnă marcarea acestei zile, și anume că este un moment pentru a recunoaște că oamenii săraci sunt primii care se luptă împotriva lipsurilor cu care se confruntă, pare să fie una pe atât de reală, pe atât de tristă.
Cert este faptul că, după perioada de pandemie, diferența între cei care au și cei care nu au este și mai izbitoare, sărăcia privită în oglindă luând conturul unui chip peste care, în mod accelerat, de la o zi la alta, se mai adaugă câte un rid în plus. Astfel, ridul dintre spâncene se adâncește, de fiecare dată, și mai mult, când este deschis portofelul, mai ales atunci când, fiind văzuți doar câțiva lei, cu înfrigurare se caută în fiecare compartiment, doar-doar se mai găsește vreo bancnotă de 50 de lei, chiar și de 10 lei, îndoită bine de câteva ori, dintre cele puse bine, pentru ”urgențe”. Dar, nu doar ridul dintre sprâncene se adâncește, inclusiv părul în cap se ridică, la momentul în care, după ce se deschide plicul în care se află factura la energie electrică sau gaze, suma de plată trecută este mult peste așteptări.
Privită în oglindă, însă, sărăcia pare și mai hâdă. Tristețea și resemnarea și-au pus emblematic amprenta, dar, deasupra lor, ca un soi aparte de fard de obraz, se află chiar deznădejdea. Deznădejdea de a nu putea avea mai mult, deși, în spatele ei sunt străduința și munca depuse cu eforturi foarte mari. Vremurile de astăzi au creat paradoxul în care, privită tot în oglindă, și bogăția pare la fel de hâdă. Pentru că, dacă sunt date la o parte toate fardurile de pe chipul bogăției, se va vedea că acestea acopereau mult fariseism, dar și duplicitate. Partea proastă este însă că acestea sunt privite ca puncte tari, dovadă că sunt destui cei care, știind foarte bine să-și ascundă aceste defecte, au făcut din ele un soi de ”punți” în drumul către ascensiune. Ascensiunea către funcții, către privilegii, vremurile de astăzi arătând atâtea exemple în care recomandările și susținerea de ordin politic cântăresc mai mult decât experiența într-un domeniu, decât valorile umane, chiar și bunul simț, ultimă calitate care, parcă, a căzut în dizgrația acelora care dau un alt înțeles până și termenului de a avea… tupeu.
Sunt vremuri triste, astăzi, dar și mai trist este însă faptul că aceste vremuri, parcă, sunt conturate după chipurile acelora care zilnic se privesc în oglindă. Dar, atât sărăcia, cât și bogăția se privesc în oglindă. Al cui chip este, însă, cel mai sincer? Cine se crede fără niciun fard, atunci să arunce primul cu piatra! Atenție, însă, unde este aruncată, să nu se spargă oglinda!
(din ziarulprahova.ro)
