Nicolette Orghidan: Mă reîncarc și renasc asemeni păsării Pheonix din propriul adio

Minunat! Despărțirea impusă nu echivalează cu cea de drept, iar a spune „ adio” nu este de multe ori și o despărțire sigură.

Hai, să-mi spun mie însămi „ adio”, dar doar gândurilor negre, incertitudinilor și nesiguranței. Să spun prin acest „adio”, un „bun venit” celui sau celei care vrea să-mi fie alături, să mă facă să-nțeleg că „perpetuum mobile” nu-i doar o expresie.

Venim unde-am mai fost, plecăm unde credeam că vom scăpa de nesiguranța răului. Asta dacă-mi impun singur să fug de mine. Când acest (poate) vremelnic „adio” îmi este impus, atunci trebuie să se știe că pentru mine își pierde valabilitatea.

Știu să mă adun cu prea plinul veacului de dragoste și căutare, mă reîncarc și renasc asemeni păsării Pheonix din propriul adio, devenind repede o continuă vară a regăsirilor. De sine, de pereche, de om, de lume.

(Comentariu la un comentariu)