Giorgiana Radu-Avramescu

Scena era a lui. Și el era el, dar era și un alt el, dintr-un alt secol, dintr-o tulburătoare existență, în care talentul, spiritul creator, artisic, brusc n-au fost lăsate să atingă altitudini și mai înalte decât cele prevăzute.

El, Filip Ristovski, actor, dansator, cântăreț, născut în Bitola, Macedonia, el, artistul complex, a fost/este el pe scenă, dar el întruchipează, arată publicului prin multele roluri, iar de această dată luând identitatea lui Naslav Nijinski, considerat cel mai mare balerin de la începutul secolului al XX-lea – arată spuneam, cum omul, dar nu oricare, poate să povestească prin cuvânt, prin mimică, prin trup și cântecul acestuia, destine, nu de azi, ci din alte veacuri. Destine care tindeau spre cele mai înalte culmi, dar retezate au fost brusc.

Vineri, 28 noiembrie, la Muzeul Județean de Artă din Ploiești, prin implicarea doamnei Martha Maria Mocanu, director al companiei BES România, spectacolul Nijinski, cu Filip Ristovski, a putut fi văzut de câțiva zeci de oameni. Și nu doar văzut, ci înțeles, admirat, dacă se poate spune așa, în înțelesul lui tragic.

De ce? Pentru că Naslav Nijinski, cel pe care actorul l-a înfățișat în toate trăirile lui, a avut un parcurs așezat între exaltare și dramă, între succes, performanțe excepționale și curmarea acestora din cauza unei boli – schizofrenie, care l-a ajuns prea devreme, pe când împlinea 29 de ani, când uimea lumea prin talentul său. De atunci, până la vârsta de 61 de ani, când s-a stins, și-a petrecut viața în clinici psihiatrice și aziluri.

Îl privesc pe Filip Ristovski, îi văd ochii, îi ascult cuvintele care n-au tăcut timp de o oră și jumătate, îi urmăresc mișcările trupului, dansul, gesturile, mâinile, degetele, tăcerea, din când în când în când, ca o șoaptă a reculegerii, îl văd în ansamblu, și îl aflu pe Nijinski.

Și constat cum un om poate umple o scenă, cum un om te transpune, se transpune atâtor stări grăitoare despre existență. Iubire, agonie, tristețe, nedumerire, deznădejde, întrebări fără de răspuns, ori cu răspuns ambiguu.

Actorul e un om, dar un om care întruchipează și alți oameni, cu personalități complexe. Și nu doar munca, orele, zilele de repetiții îl fac să fie extraordinar, credibil, așa cum este și Filip Ristovski. Ci, cred, mai presus de toate, stau harul și dăruirea pe care cei care aleg acest drum, le dețin. Sunt calități superioare ale unor oameni care aleg să fie ei, dar și alții, spre bucuria și uimirea semenilor.

Filip Ristovski a învățat limba română, în urmă cu 30 de ani, la Ploiești, unde a stat timp de un an, după care a dat examen la UNATC București. În acest sfârșit de noiembrie, a jucat pentru prima oară în orașul unde a deprins graiul românesc.

Filip, de origine macedoneană, e el, un artist complex, iar în rolurile pe care le joacă e tot el, dar și un alt el, autentic cu personajul, căci talentul îi permite dedublarea, iar munca lui asiduă se vede pe scenă, se vede în ochii lui, se citește în mișcările trupului și în limbajul firii.

Și se cuvine să mai adaug câteva detalii importante despre spectacol: Regia și coregrafia – Mălina Andrei; Scenariul – Ema Nicola; Muzica – Jonathan Alexandru!

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]