Discursul de la Tușnad l-a aruncat pe Viktor Orban în groapa cu lei. După câteva zile de derută în care a așteptat directiva, propaganda l-a luat în primire și dă cu el de toți pereții. S-a declanșat o întrecere între cine este mai înverșunat și mai imaginativ în adjective la adresa premierului maghiar. Vuvuzelele au luat foc. Un deputat din Comisia de așa-zis control al SRI a cerut închiderea taberei de la Tușnad. Iar intelectualul Paul Stănescu, secretar general al PSD, a declarat că „România nu este o trambulină pentru mesajele antieuropene și proruse” ale oficialilor maghiari.
S-au făcut chiar liste cu cei care n-au reacționat la declarațiile lui Orban. Cine nu intră în daciada înjurăturilor la adresa acestuia este complice cu Putin și dușman al UE.
O precizare importantă este aceea că, de data asta, criticile la adresa premierului ungar sunt pentru Europa, nu pentru România. În anii trecuți, Viktor Orban a mai călcat pe bec, vorbind la Tușnad despre subiecte sensibile pentru România. Atunci, reacțiile critice din țară erau firești. De data asta, însă, premierul maghiar n-a mai zis nimic la adresa României. Nu ne-a înjurat de mamă, n-a pomenit de Trianon, nu s-a referit la granițe.
Faptul a fost recunoscut și de ministrul de Externe Bogdan Aurescu. Acesta spunea că premierul maghiar „nu a fost provocator la adresa României, nefiind abordate sau menționate chestiuni sensibile pentru noi, cum ar fi așa-zisa autonomie pe criteriul etnic sau acordarea de drepturi colective pentru persoanele aparținând minorităților naționale”. Aurescu s-a pronunțat despre tărășenia de la Tușnad nu printr-un comunicat oficial al MAE, ci într-un interviu acordat unui site de casă.
Dacă România n-a fost nicicum vizată de declarațiile lui Orban, atunci ce-i mână în luptă atât de aprigă pe propagandiștii bruxelismului biruitor? Sub bagheta liderilor politici autohtoni, de la stânga la dreapta și retur, propaganda românească se simte obligată să intre într-un război care nu e al ei. UE n-are nevoie să fie apărată de criticile lui Viktor Orban. Și nici nu se bazează pe propaganda românească în această privință.
Explicația este că asistăm la încă un exces de slugărnicie față de Bruxelles. Ceea ce este deplorabil. Detestabil. Și dezgustător.
A fi european nu înseamnă să fii epatat de funcționărimea de la Bruxelles. A fi european nu înseamnă să fii slugarnic și libidinos, să pupi papucul noilor sultani și să lingi clanțele funcționărimii apatride care colcăie prin Bruxelles. Spiritul european este cu totul altul decât ceea ce promovează și pretinde ideologia bruxelistă. Spiritul european nu presupune ca o țară să se ridice împotriva unui lider politic al altei țări pentru opiniile libere ale acestuia. Cu atât mai mult cu cât între cele două țări există un parteneriat strategic și tratat politic de bună vecinătate.
Discuția este acum că Orban a întinat nobilele idealuri ale bruxelismului și că România trebuie să se arate revoltată. „Declarațiile lui Viktor Orban afectează imaginea României în Europa”, afirmă soldatul credincios din Comisia de așa-zis control al SRI, citat mai sus. Este ciudat cum poate fi afectată imaginea României printr-un discurs care nu se referă la România. Pentru anumite opinii răspunde cel care le are, nu cel care le găzduiește. Aceasta este regula – și pentru presă și pentru orice act de comunicare. Nu este vinovată biserica pentru predicile unui popă.
Au fost cazuri în care imaginea României a fost cu adevărat afectată, fără ca propaganda să reacționeze în vreun fel. Un mare mahăr de pe la Bruxelles, Timmermans pe numele lui, venea pe-aici și dădea de pământ cu tot ceea ce era prin România. Ne trăgea tot felul de linii roșii. Îi făcea pe români proști și hoți, compara țara cu comunitățile tribale de prin Africa. Și cu toate astea, nici poveste ca propaganda patriotardă, care acum a luat foc la niște declarații care nu ne privesc, să reacționeze în vreun fel la jignirile colective aduse de respectivul individ sub antetul Comisiei Europene. Dimpotrivă, drept răsplată i s-a pus tichia de doctor honoris causa pe la diferite universități organizate în garnizoane.
România a mai cunoscut astfel de perioade. Când cei care vorbeau de rău Moscova și pe marele prieten de la răsărit erau considerați dușmani ai poporului și băgați la zdup.
Dar după 1990, părinții democrației ne-au învățat că dreptul la opinie și libertatea de expresie sunt sacrosante într-o lume democratică. Și am mai învățat că globalismul include libera circulație a ideilor și a persoanelor. Vedem că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Orban nu e chiar liber să gândească orice, iar dacă o face – „s-o facă acasă la el”. Ăsta e mesajul propagandei politice românești. Aici, acasă la noi, ne strică educația. Întinează idealurile bruxelismului biruitor. Ne învață la rele. Trebuie să ne scuipăm în sân când îl auzim. Manipulează poporul. Ne bagă în cap ideile lui Putin (!?). De parcă am fi un popor de proști și n-am vedea cu ochii noștri ce este și încotro se îndreaptă războiul din Ucraina. De parcă am fi toți o adunătură de „Radu Tudor” și ar trebui să vină unii ca Viktor Orban să ne deschidă capul.
Desigur, nu ne place Viktor Orban când se atinge de lucruri sfinte pentru România. În asemenea situații, nicio reacție n-ar putea fi considerată prea vehementă în apărarea principiilor sacre ale națiunii noastre. Dar acum n-a fost cazul. Viktor Orban n-a vorbit nimic despre România. Ca om instruit și lider politic, și-a prezentat propriile analize despre o multitudine de aspecte care preocupă lumea contemporană, în general, și țara sa, în particular. Astfel de analize nu strică nimănui, poate învăța oricine câte ceva. Nu e nimic rău să cunoști cum văd și alții problemele cu care ne confruntăm toți.
Durerea este că România nu mai are deprinderea acestui exercițiu intelectual. Liderii politici ai României au o participare nulă la dezbaterea de idei din lumea contemporană. Iohannis este un analfabet funcțional în materie de democrație și politică externă. Nu cred că a citit vreodată texte despre ce înseamnă democrația și drepturile omului, iar dacă le-o fi citit este incapabil să le înțeleagă. Iar din punct de vedere intelectual, este la fel de incapabil să producă vreun text care să exprime o viziune teoretică despre lumea în care trăim.
„Gândirea” leadership-ului politic din România se rezumă la a repeta papagalicește, într-un limbaj de lemn și la nesfârșit, aceleași fraze, spuse încă o dată de ministrul de Externe, inclusiv cu ocazia incriminării recente a lui Viktor Orban: „Suntem consecvenți și fermi ca stat membru al UE, aliat NATO și partener strategic al SUA, în promovarea și consolidarea valorilor democratice, a statului de drept, a ordinii mondiale bazate pe reguli, a respectării dreptului internațional”.
Totul e-n regulă, nimeni nu zice altfel, chiar dacă povestea cu „statul de drept” și cu „promovarea și consolidarea valorilor democratice” în România este pentru adormit copiii. Dar, în sfârșit, asta nu exclude să afli și ce gândesc alții, să le cunoști ideile și modul în care ei văd lucrurile, să cumpănești ce e bine și ce e rău. Și chiar să ai un dialog colocvial pe temele respective, dacă te țin curelele și te duce capul.
Nu văd un lider politic român care să susțină o dezbatere teoretică serioasă pe subiectele lansate de Orban. Pentru că – să ne înțelegem – discursul său de la Tușnad nu este nici o înjurătură la adresa UE și nici un imn la adresa lui Putin. Discursul său este o succesiune incitantă de abordări care îndeamnă la reflecție, nu la înjurături.
E greu de spus dacă toți cei care-l înjură pe Viktor Orban pentru acel discurs au și citit respectivul text sau doar s-au avântat într-o bătălie cu morile de vânt, cu un dușman imaginar.
26 iulie 2022
