Octavian Știreanu: Vernisaj la Muzeul Pietrei – „Cetățeni din satul Terra”

În localitatea Sângeru – Prahova există un Muzeu al Pietrei, înființat prin strădania scriitorului și jurnalistului Lucian Avramescu. Acesta a renăscut în satul natal o tradiție veche a cioplitorilor în piatră, pe care i-a mai depistat care pe unde – pe ei sau pe urmașii lor, le-a dat idei și spațiu, le-a dat unelte ale gândului și mâinilor, le-a dat, prin urmare, de lucru și în felul acesta a pus meleagurile copilăriei pe harta culturii născute din îndeletniciri străvechi. Sculpturile realizate de meșterii prahoveni și nu numai, le-a adunat apoi într-un muzeu, găzduit de curtea casei bunicului său, primar liberal de vază al comunei, în perioada interbelică. Lui Lucian Avramescu îi place să spună că la Sângeru „este singurul Muzeu al Pietrei, clădit și donat poporului român prin strădania unui scriitor” – ceea ce este profund adevărat.

Muzeul Pietrei de la Sângeru reprezintă o incintă pe care Lucian Avramescu o însuflețește cu sentimentalismul său cuceritor, care, în cazul de față, îmbracă forma unei legături unice și imprescriptibile cu meleagurile natale, cu amintirea bunicilor și, nu în ultimul rând, cu nevoia sa intimă de a oferi valoare adăugată lumii din jurul său, prin poezie, prin jurnalism, prin astfel de ctitorii absolut originale și, nu în ultimul rând, prin felul său de a fi, cald, generos și plin de har. Așa se face că Lucian Avramescu dă căldură și ecou pietrelor din muzeu, organizând acolo alte manifestări culturale, complementare, cum este și cea de marți, 20 decembrie, când va avea loc vernisajul unei ample expoziții de portrete realizate de graficianul Marian Avramescu, fratele poetului.
În cele trei mari săli de piatră vor fi expuse câteva sute de lucrări din proiectul la care artistul lucrează de mai mulți ani, ”Cetățeni din satul Terra”. Este numele generic sub care graficianul ni-i aduce mai aproape pe cei de care nu ne putem atinge, fiind prea departe de noi, unii chiar pe lumea cealaltă, dar pe care penița sa ni-i face familiari în trăsăturile lor de esență, de parcă i-am vedea aievea defilând de sărbători pe ulițele satului nostru înghesuit și numit planeta Pământ. De pildă, pe ”ulița” New York pot fi întâlniți Obama și Trump, dar și Hemingway sau Faulkner. Pe ”ulița” București îi putem vedea, pe Eminescu sau Beligan, dar și zări pe unii cetățeni din politică sau din mediul de afaceri.
Deși se află, cam pe nedrept, în umbra de notorietate a fratelui său, poetul, Marian Avramescu spune, uneori, că Lucian este fratele său, și nu invers. Iar această observație de spirit nu este chiar pur convențională, pentru că talentul uriaș și palmaresul său considerabil îi dau cu prisosință dreptul să se dezbare de povara celebrității fratelui și să-și construiască o alta, pe cont propriu. Care chiar există, materializată în zeci de premii internațioanale – cum este medalia de aur la Olimpiada caricaturiștilor de la Beijing – sau naționale, cel mai recent fiind obținut la acum câteva zile, la expoziția-concurs organizată la Brăila, la care s-a înregistrat o largă reprezentare internațională.
Expoziția lui Marian Avramescu de la Muzeul Pietrei din Sângeru reprezintă, totodată, episodul inaugural din ceea ce frații Avramescu numesc „Întâlnirile de la Muzeul Pietrei” – un fel de șezători culturale elevate, desfășurate într-un mediu rural ce inspiră altitudine morală și o profunzime spirituală cu totul aparte. Expoziția va rămâne la dispoziția publicului până pe 8 martie 2017, în cele trei mari săli de piatră din conacul-muzeu.
De la un prieten din studenție am învățat că, dacă ai pentru cine, treci șapte munți, dacă nu – niciun mușuroi de pământ. Pentru a intra în lumea de spirit a fraților Avramescu din Sângeru merită să treci șapte mulți și chiar mai mulți, dacă ar fi cazul. (Publicat în ziarul AZI)