Pe basarabeni, doar Ștefan cel Mare nu i-a păcălit

E ziua felicitărilor. Noul președinte al României de peste Prut, Igor Dodon – să ne trăiască! -, primește temenele. El, urmând învățăturile lingvistului Stalin, e convins că limba moldovenească este o limbă slavă, vară primară cu limba rusă, fără legături de silabe cu limba română, străină și inamică. Dodon este un iubitor al Rusiei, ceea ce nu e de condamnat. Și eu îi iubesc pe Puskin, pe Dostoievski, recit uneori din Esenin, ruși toți, iar o rusoaică mi-a jucat în tinerețe, pe degete, sentimentele înflăcărate.
”Voi fi președintele tuturor, spune, după numărarea boabelor de fasole din urne, Dodon. Președintele tuturor celor care iubesc Rusia”. Aici e aici! Păi dacă eu, cetățeanul Ion sau Ivan sau Costică, din Chișinău, sunt pasionat, nu de București sau de Moscova, ci de Paris? Mujic Dodon, Uniunea Sovietică, îți dau o veste tristă, nu mai poate fi refăcută, chiar și cu votul adaos bulgar! Bulgaria, asociată cordului Kremlinului, de când se află pe pământ, a bătut și va bate în ritmul Pieței Roșii. Nu e o mirare. E de mirare că românii de peste Prut, mai ales cei care au căpătat și acte de la București, n-au mers la vot, lăsând să câștige moscoviții. Doar 16 la sută din cetățenii români basarabeni, aflați din varii motive în România de dincoace de Prut, au ieșit la vot. Neieșind, au lăsat partizanii Moscovei să zburde la urne. Că e Dodon omul Moscovei o spune el. Dar că-s basarabenii, majoritar români, oamenii Moscovei, e mai greu de priceput. De ce nu-s oamenii Basarabiei? De ce trebuie să fim mereu oamenii și votanții altora? De ce să fim ai Americii și să nu fim ai noștri ? De ce să fim ai Rusiei și să nu fim ai noștri? Că apare un Dodon rusofon e explicabil, că apare un Tirbușon al Americii, e explicabil, făcând sluji la o Înaltă Poartă, una sau alta. Dar de ce dodonii și tirbușonii anonimi, mulțimile, acceptă confiscarea votului sau autoanularea votului, încuviințând o vasalitate?
Basarabia are, firește, o istorie ciudată. Moldova lui Ștefan e jumătate la ruși, jumătate la ucraineni, ceea ce pare să nu ne dea crampe. De ce nu cerem Ucrainei ce-i al nostru nu pricep și-i pupăm mereu pe ambii obraji ca pe frați europeni? De ce ne certăm doar cu Rusia care oricum nu ne știe decât ca țintă antiamericană, cu rachete pe Deveselu? De ce românii basarabeni nu se omoară cu acest vot, fiindcă, dincolo de trei cozi, în care n-au apucat să voteze 40 de inși la București și doi inși la Londra, nu s-a întâmplat mare brânză? De ce? Păi de-aia! Eram în 90 în Parcul Central din Chișinău – am scris asta într-o carte a mea – și, așteptând pe cineva, mă uitam la o ședință a măturătorilor. Erau vreo 25, la doi pași de mine. Femei și un bărbat care ținea o prelegere despre frunze nemăturate, cu aer de bulibașă blajin. Vorbeau românește și brusc am simțit că în fața mea se află un subiect care poate dezlega multe. M-am băgat între ei, le-am spus că-s ziarist de la București și vreau să iau un interviu măturătorului șef. Câți ruși sunt între domniile voastre? Au privit unul spre celălalt. Rușii, la Chișinău, erau directori de fabrici, ingineri șefi, ștabi. Nu exista niciun măturător rus în Chișinău. Toți lucrătorii cu mătura și cu sapa erau ”moldoveni”. Sunteți români, nu moldoveni, am punctat eu. Vorbim aceeași limbă, ne înțelegem fără translator, ce naiba! Nu, zice măturătorul șef! Nu vorbim aceeași limbă. Cum așa? Și aici m-a dat gata! ”Matale vorbești mai repide!”
Măturătorul șef din Parcul Central din Chișinău, un bărbat cam de vârsta mea de atunci, cu mătură, a rămas la taifas. Știi ce, zice el, la nedumeririle mele lingvistice, ”noi am dus-o prost mereu, și când am fost sub ruși și când am fost sub români!”. Nu mai uit acest oftat ”sub români!”, acest junghi sufletesc, reflex al unei educații pe care doar prietenul meu Grigore Vieru o pricepea.
Mi-am amintit aceste vorbe spuse de un amărât din talpa Basarabiei, acum, la 26 de ani de la cataclismul din 89-90, după ce l-am auzit pe Dodon, cu fața lui de popou, bebeluș bine lustruit, cu pampers schimbat la timp, spunând că va fi președintele tuturor, tuturor celor care iubesc Rusia. Și am mai priceput încă o dată. Nu Dodon e vinovat. Dodon e un produs al istoriei românești de peste Prut și chiar de dincoace de Prut. De ce n-au ieșit la vot s-o voteze masiv pe Maia Sandu? Fiindcă „și sub ruși și sub americanii de români de la București”, au dus-o prost. De ce a pierdut madama asta, tânără și liberală, școlită în America? Fiindcă măturătorii din Chișinău au fost mereu păcăliți. Doar Ștefan Cel Mare nu i-a păcălit. Pe vremea aia se purtau consfătuiri de săbii, nu de mături.