Performanța de a fi urât de toți

poezii foto 8

Poetul reuși performanța de a fi urât de toți,
Neaparținând niciunei găști
Inima lui bătea vinovat pentru oricine.

Iată, ministrul justiției povestește calm
Că legea amnistiei și grațierii e pentru cei care stau înghesuiți în pârnaie
Și cum să nu-l cred
Și cum să nu-i acuz de rea credință pe cei ce văd în asta
Un dar pentru șeful lui de partid?
Deținuții stau la rând, cu brăcinarii în vine,
La closetul turcesc
Și mulți regretă abia acum crimele comise
În fața unei cazne nemiloase a mațelor –
Dracul m-a pus să-i spintec burta cretinului ăla…

Cum să scriu despre sculptații tăi sâni
Când atâta marmoră ne trebuie pentru temnițe
Iar viața se năpustește asupră-ne atât de urât?

Viața adevărată începe de mâine,
Vasile îmi strigă, trăgându-și prin piftia zăpezii, piciorul de lemn,
Că pensia lui de invalid de 100 de lei a crescut cu 5 lei,
Așa mai zic și eu, țipă vesel infirmul,
Născut de mumă-sa fără un genunchi
Și învățat de mic să sugă rachiu din bidoanele țâțelor ei generoase

Zăpada, ca o nădușeală a stelelor,
Vesela ei mătreață face ca pletele zilei să pară umane,
Nepieptănat e doar vântul,
Strigoiul lui sparge cortul singurilor nomazi pe care-i mai știu
Fie gerul cât de mare, oftează țiganca, vânt să nu bată!
Bate, iar zorii se arată înghețați ca o lacrimă pe obraz.
Lucian Avramescu, 17 ianuarie 2017, Sângeru

Parteneri