Mi-am făcut un cadou de ziua mea și am reușit să citesc câteva capitole din primul dvs. roman.
În primul rând, vreau să vă spun că nu este vorba de singurătate la dvs. Sunteți un motan care vrea să fie mereu mângâiat pe burtică, să fie centrul atenției celor dragi, dar așteaptă ca de la ei să vină acest lucru. Aici semănăm, doar că eu sunt o pisică cu aceleași doruri multe:)
Pot să vă spun că și eu dacă aș putea, nu aș veni la propria înmormântare. Mie nu îmi plac oamenii morți. Pentru oameni trebuie să faci tot posibilul cât sunt în viață. După aceea îți arăți doar respectul făcându-le pomenirile și parastasele la timp.
Romanul dvs., dacă ar fi să-l încadrăm într-una din categoriile criticului literar Nicolae Manolescu, am spune că este un roman corintic, abordându-se un stil liber, mai adânc. Sentimentele sunt spuse direct, simplu, de către personajul-narator(scriitorul în cazul acestui roman).
Fraza de mai sus am scris-o pentru a mă da și eu rotundă, a se înțelege!:)))
Eu spun că ați urmărit ca romanul dvs. să fie unul psihologic care urmărește analiza stărilor sufletești ale personajului principal, scriitorul.
Vreau să vă spun că excelați în folosirea armonioasă a cuvintelor care curg așezându-se unde le este locul, adică în inima cititorului. Cred că aș putea să vă ascult până la plus infinit, cu interes poveștile, de dragul științei dvs. de a folosi cuvintele.
Sunteți un scriitor care surprinde fin trăirile în peisaje de basm și le descrie cu lux de amănunte, așa cum pe vremuri, Calistrat Hogaș a descris peisajul unic al munților, singurătatea impunătoare a lor.
Să revenim la roman: Am avut și eu sentimentul de frică generat de ochii care te urmăresc, dar atunci când ajungi cu bine unde ți-ai propus, înseamnă că nu erau ochii unor jivine periculoase. Și da, aveți dreptate: frica trebuie înfruntată.
Ceea ce observ eu, cititoarea, este că vă axați mult în roman pe actul sexual. Oare este o obsesie sau doar un laitmotiv?
Doctorița, alt personaj principal al romanului este o atracție carnală finalizată.
Realul povestit cu măiestrie se împletește cu imaginarul.
În capitolul în care povestiți despre infarct mă regăsesc. Sunt un dvs. de alt sex, dar la fel de iubită de Dumnezeu. Și mie mi-a făcut bypass natural, niște mușchi au preluat rolul zonei cu probleme. Eu l-am făcut în vârful inimii, spre stânga ei….se zice că cine scapă, e scăpat!
Și ca să vedeți cât de bine semănăm în anumite privințe, vă voi spune că atunci când voi împlini 70 de ani(dacă apuc), infarctul meu va avea 18 ani, la fel ca al dvs.
Citesc și scriu….să fie la cald. Sper că voi putea continua și mâine.
Cu respect și mult drag pentru prietenul scrisului Lucian Avramescu