Buni zori, maestre al cuvântului,
Spusele salciei și cele ale stejatului
Sunt aduse pe aripile viguroase ale vântului
Și sunt percepute de auzul fin al omului.
Acolo unde ați plecat, copacii vorbesc?
Salcia pletoasă și stejarul se iubesc?
Inima se ramifică în iubiri ce se întâlnesc?
Iarba-i verde și multe flori diafane înfloresc?
Aici, salcia crescută din inima stejarului
Aprinde în lăcașul sfânt lumânările dorului
Iar prietenii se minunează de frumusețea versului
Scris de poetul care se plimba pe aleile Universului.
Prieteni, vă spun cu drag: Buni zori!
Să aveți ziua plină de frumos și fară de nori,
Chiar dacă pe Pământ se întâmplă orori
Iar speranța pleacă pe aripi de izgoniți cocori.
