Buni zori! Scrierile dumneavoastră din fiecare dimineață creează dependență. Mi-am făcut repejor cafeluța și am început să citesc ceea ce ați scris. Mi-a plăcut “Amprenta cosmică” pe care dvs. ați primit-o la naștere. Se pare că planetele au conspirat cu ursitoarele pentru a vă hărui cu darul scrisului.
Și eu m-am întrebat de unde vine denumirea de Sângeru, am dat search pe Google și am aflat ceea ce ați spus și chiar mai mult. Se pare că pe vremea domnitorului Matei Basarab localitatea Sângeru se numea Fundeni. Denumirea venea de la situarea comunei în cadrul județului. Așa apărea denumită localitatea într-un hrisov dat de Matei Basarab mănăstirii Apostolache în anul 1652. Denumirea Sangeru apare în documente abia după 1750.

Dar să lăsăm istoria și să savurăm excelentul dialog dintre doi mari oameni ai scrisului.

Mi-a plăcut foarte mult cum v-ați serbat ziua la împlinirea vârstei de 18 ani. Parcă o văd pe fata care își adunase buchetul de iubire în inimă și aștepta sub carpeni fremătând de speranță peceta sărutului iubitului de ocazie, poate primul ei iubit. Pentru el, băiatul cu ochii verzi, sentimentele înmuguriseră și pocniseră în boboci de fericire. Buzele, mure fragede, murmurau cuvinte de iubire în așteptarea celui care nu a venit. Dacă erau vremurile de astăzi botoxul din ele plesnea de ciudă. Câte speranțe s-au spulberat în acea noapte? Câte îmbrățișări s-au pierdut și câte cuvinte nu au fost rostite și s-au așternut ca frunzele moarte care sunt spulberate de tălpile insensibile ale oamenilor?

Băiatul, iubitul care a înflorit grădina sentimentelor, a uitat-o pe fată din satul vecin și la 18 ani a căzut în butoiul cu melancolie umplut cu țuică ce nu lipsea din casa gospodarilor și care și astăzi îi mângâie pe românii noștri din plin. Tânărul în devenire un bătrânel de 18 ani își plângea copilăria pierdută. El oricum își fixase în cap să moară la douăzeci și ceva de ani ca Nicolaie Labis. Vedeți, soarta nu ține seama de gândurile noastre negre și își urmează calea. Praful de stele nu este răspândit pentru toți. De el au parte doar cei care pot să-l simtă și să-l adune cu mâinile sufletului.

Aștept cu nerăbdare și confesiunile de mâine. Când citesc uit că stăm pe butoiul gata să explodeze al unei lumi înnebunită de trecerea cometei încoronate a molimei secolului. O zi frumoasă!