
Petrutza Petruta: Dragostea e ca o spânzurătoare, dar și o binecuvântare!
Iubirea mai nou atacă cu baioneta
Și străpunge adânc pieptul până dincolo în nemurire.
Ea a fost dusă la desăvârșire de Julieta
Care a murit ucisă de o imposibilă iubire.
Mai spui poet al iubirii că femeia îndrăgostită
Are brațele împletite în jurul personajului din tagma lui Orfeu
Și că ea poate să fie parșivă, necinstită,
Așa cum Dalila a fost când l-a ademenit pe evreu.
Iubirea sublimă aducătoare în suflet de infinit
L-a făcut pe Samson să uite care e în lume rolul său
Și de Dalila s-a lăsat în iatacul ei ademenit,
Iar beția dragostei i-a făcut un mare rău.
Voluptoasa Dalila, ca o vrăjitoare pe eroul evreilor l-a fermecat,
A descuiat lacătul secretului său bine păstrat și părul i-a tăiat.
Samson a rămas fără puterea lui supranaturală
Ascunsă adânc în podoaba sa capilară, fiind întemnițat.
Morala este simplă:
Dragostea e ca o spânzurătoare
Dar este și o binecuvântare.
Pentru cel care cu cinste o are.
(Replica Petruței)