E România săraca fată bogată,
Chiar de Dumnezeu înzestrată
Cu bogății și-o limbă minunată,
Dar din Rai e condusă de a derbedeilor ceată.
Și acolo-n cer e multă stricăciune
Care ca pâcla neagră a cuprins
Și a acoperit bietele stele bune,
Lumina lor vie, însă este de neînvins.
Tu, Românie, frumoasă țară,
De mii de ani ne ești mamă,
Ne dai istorie, dar vrem și pâine,
Să nu mai plecăm pribegi în lume.
Luptele duse-n cer pentru putere
Te-au vlăguit împuținându-ți a ta avere
Iar pe noi, copiii tăi, ne-au răspândit
În multe zări, acolo unde viitorul am găsit.
E România sarăcită de păduri
Pământurile ei acum au alți stăpâni,
Ștabii din cer sunt toți doar hahalere
Ce vor să ne ia și ultima fărâmă de avere.
E România săraca fată bogată,
Chiar de Dumnezeu înzestrată
Cu bogății și-o limbă minunată,
Dar din Rai e condusă de a derbedeilor ceată
(Replică – rapidă – la poezia lui Avramescu)
