(Editorial la editorial)
Eu sper ca pământul să rămână același porumbel alb
Căruia îngerii pene din aripile lor i-au împrumutat
Pentru ca puful lor neprihănit să acopere impurul colb.

Vorbele mele primesc ecoul cuvintelor poetului
Care spune că regii și pionii tablei de șah care e pământul
Mor răpuși de inteligența net superioară a coronavirusului.

Tic-tac, savanții ne atenționează că al treisprezecelea ceas a început,
Purgatoriul numit Terapie Intensivă e plin de condamnații la murire,
Doar câte unul care e salvat, trage după el efecte adverse de neconceput.

Războiul dus astăzi e un război inuman în care sacrificații din oficiu
Sunt soldații îmbrăcați în combinezoane în loc de armuri strălucitoare,
Instruiți în facultăți și a căror jertfă e trecută ca sarcină de serviciu.

E frig pe pământul devenit fără voia lui o pasăre întunecată,
Albul lui de porumbel al păcii a fost murdărit de dușmanul nevăzut,
Microscopica vietate venită în lume dintr-un abis în care a fost azvârlită
De Dumnezeu și a fost dezgropată de un dușman din trecut, un înger căzut,
Alungat cu pietre din Rai și care acum a aruncat peste Pământ blestemul
Ca noaptea să înlocuiască ziua și de pe tabla de șah a planetei să dispară omul.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]