În sufletul meu s-a ascuns vara
Cu pomii, florile și fluturii ei,
Doar inima și-a deschis cămara
În care roadele sunt ale toamnei.

Poetul Adam simte toamna din el
Plină de merele coapte din Rai
Pe care ultima Evă căruia îi e fidel
Le gustă cu teamă de șerpii din Rai.

Știu că ați ghicit că Raiul e România,
Astăzi șerpii ne-au invadat glia
Își plimbă pe străzi megalomania
Dorindu-și osul puterii, os ce nu-i tibia.

Aseară pe strada mea principală
Treceau mașini de lux cu portavoce
Și în muzica ce se voia tradițională
Urla câte unul plătit pentru a lui voce.

Oamenii adunați pe la ale lor porți
Priveau spectacolul doritei puteri muți,
Doar vaca vecinului mugea pentru toți
Uimită de îngrămădirea de netoți.

Țara arde, masca încă ne doare
Ei își plimbă opulența prin țară
Chemând să fie aleși, cu ardoare,
Osul puterii e o Fata Morgana rară.

Prietene, îți salut cu respect toamna
Sărut mâna albă, diafană, a dimineții
Deschid fereastra spre realitățile vieții
Și îmi doresc să primesc doar lumina.