Miroase acolo ca pe Pământ a pâine caldă

Pe care o împarți pentru cei din mormânt

Și a must tropăit de fete și flăcăi în cadă

Încât miroase de la est la vest vinul sfânt

Al acestui popor care se închină în stradă

De ziua ocrotitorului Bucureștiului, Cuviosul Sfânt.

Maestre, osânza socială s-a îngroșat,

Unii ard lumânări de ceară, este un chin să trăiască

Iar alții așază burți peste burți într-un palat

Care consumă lumină mai multă decât lumea cerească.

Buni zori, prieteni, jugul împrumuturilor de pe Pământ

Ne apasă și ne va apăsa și dincolo de mormânt!