Petrutza Petruta: Penelopa nu a mințit
Regele din Itaca a plecat la războiul troian
Și soarta, de casă, l-a îndepărtat an de an.
Penelopa desigur nu mințea
Când pe Ulise îl aștepta și țesea
O imensă pânză-scuză
Să stea ca pavăză
În calea pretendenților care râvneau
La regina din Itaca și tronul ei îl doreau.
Noaptea, Penelopa desfăcea
Tot ceea ce ziua cu râvnă simulată țesea.
Astfel, o căsătorie nedorită evita
Și pe Ulise, cu răbdare, îl aștepta.
Mulți ani a funcționat șiretlicul
Și după douăzeci de ani, i s-a întors acasă iubitul.
În vremuri apuse de mult,
Femeia era suflet, nu ca azi, mai mult trup.
Poetul, dacă atunci atingea minunile Ciprului
Cu păr aspru, fiind călător haihui,
Pudoarea sta în calea mâinii lui.
Clipa de iubire a fost fierbinte și amară ca o cafea
Căci nu i-a dus pe cei doi pe aripi de nemurire.
A fost doar o trupească rătăcire,
Ca între colegi ce caută împreună rima
Și dau frâu liber fanteziei, cea vinovată de toate-i inima!
(Replică la poezia lui Lucian Avramescu)