A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Petruțza Petruța: Poeta era luna

0 50

Atât de aproape și totuși atât de departe,
Amândoi jucăm un rol în aceeași carte
Scrisă cu sufletul nostru, noapte de noapte,
În stele, în lună și în toate astrele aflate departe.

Stau stelele strânse în budoarul cerului
Unde luna-i concentrată pe mânuirea penelului.
Zboară stropii încordării ei spre Pământ
Și îl lovesc în inimă, iscându-i un viu simțământ

De iubire, pe cel care o admiră in neștire
Si fară să vrea, se îndrăgosteste doar sorbind-o din privire.
Regina nopții, cu firul de ață al iubirii îl trage spre ea
Asa cum pe Teseu, din Labirint, Ariadna tot cu un fir il scotea.

Se cam opintea luna, la rime se încurca ea,
Dar era frumoasă, mai ales când se întindea
Pe patul unde strădania își odihnea.
Și unde pe cel îndrăgostit îl ademenea.

Iubita celui fermecat de lună, bărbatul își lămurea
Că deși e poetă, luna nu e bună, ci e rea.
Ea, voia să-l vrăjească vicleana, așa cum pe Ulise
Nimfa Calipso il ademenise si pentru șapte ani îl înlănțuise.

Îndrăgostitul fără leac, iubita nu-și auzea,
Flacăra era prea mare, sufletul lui o dorea
Pe ea, luna, poeta ce versuri compunea
La lumina dată de felinarul ținut de o stea.

(Replică în versuri la poezia lui Lucian Avramescu, Iubito, scrie Luna poezii)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More