A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Petrutza Petruta: Povestea soarelui și a lunii

0 50

Pe wattpad.com a apărut o frumoasă poveste de iubire: Povestea soarelui și a lunii(The story of the sun and the moon).
Pentru că scriitorul Lucian Avramescu a făcut referire la acesta frumoasă poveste, voi încerca să repovestesc, în stilul meu, ceea ce am citit.

Odată, în vremuri în care pe Pământ viața era mai simplă, soarele avea o strălucire puternică, mai puternică decât orice pe acest Pământ. El strălucea dându-le oamenilor bucurie și speranță. Soarele era chiar sursa lor de căldură. Dar, soarele era singur pe vasta întindere a cerurilor. El se uita în jos, la oameni, pe care îi vedea dansând în căldura și lumina răspândite de astrul zilei și se întreba dacă destinul lui era să rămână singur. Soarele credea că acesta este prețul pe care trebuia să îl plătească pentru măreția lui.
Și totuși, soarele nu era singur pe cer. Atunci când el apunea, stingând lumina, pe cer apărea luna, regina nopții, cu o trenă de stele. Luna avea o strălucire tristă deoarece când ea apărea, lumea pleca la culcare și nu avea cine să-i admire frumusețea.
Stelele își puneau întrebarea dacă cele două singurătăți se vor întâlni vreodată, însă acest lucru nu părea posibil. Luna era de neatins, iar în nopțile reci se acoperea cu o pătură de întuneric.

Însă, imposibilul a devenit posibil într-o zi, în care el, din întâmplare a zărit-o și i-a văzut strălucirea, în inima lui născându-se speranța. Soarele s-a îndrăgostit nebunește de ea, de lună, iubirea crescandu-i în suflet, așa cum un bulgăre de zăpadă se mărește atunci când îl împingi la vale de pe vârful unui munte.

Îndrăgostitul dorea să stea cu ea mai mult decât o clipă, așa cum se întâmpla la răsărit și la apus, dar luna era intangibilă.

Într-o noapte, ea i-a spus:”Pleacă!”. Vocea ei era dulce și tristă ca ultima lumina a dimineții. „Du-te și lasă-mă să respir. Fiecare cu soarta! Tu luminezi ziua, eu arunc strălucire noaptea!”. Soarele, îndrăgostit, insista… Ajunsese să stea vara mai mult, lungind ziua, trăind cu speranța că ea se va răzgândi, dar fără folos.

„Să nu îndrăznești să-ți abandonezi binecuvântarea strălucirii tale pentru întunericul meu!” au fost ultimele cuvinte spuse soarelui de luna obosită, înainte să se retragă în singurătatea ei.
Așa am înțeles povestea, așa am reprodus-o.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More