Buni zori, maestre, acolo unde sunteți,
Buni zori pe Pământ, dragi prieteni!
E ziua în care ignatul ia ale porcilor vieți
Dar tristețea-i de-o săptămână în oameni.

De despărțire gândul era de mult pregătit
Și liniștea plecării vă era de către zei sortită
Pe toți, nu doar iubita, poete ne-ai părăsit
Grăbit să pleci în zări știute doar de a ta soartă.

N-a mai contat tărâmul ce creștea din roza sânilor ei
Nici casa cu ninsori unde gustaseră-ți primul păcat,
N-a mai contat iubirea puternică ce în ani v-a sudat
Ca pe un trup în care locuiau îmbrățișați doi zei.

Atunci când în cer catalogul nemuritorilor s-a strigat,
Poetul și-a luat bagajul și în ajun de sărbători a plecat
Iar acum mângâie grădinile cerești cu privirea-i de smarald
Și desculț pășește prin iarba sărutată de razele soarelui cald.