Piftie sau țară făcută piftie?

Dascălul pensionar, amicul meu, mă întreabă dacă fac piftie? Fac, adică face nevastă-mea. Fă și tu acasă, fiindcă ăștia ne-au făcut pe toți piftie! Inutil să întreb cine-s ăștia, cine ne-a făcut și cum ne simțim închegați în gelatina porcului. Îi știu opiniile. Îmi știu și opinia mea cu care nu-s uneori de acord, ca-n cunoscutul banc. Toți exprimă opinii, cad la învoială să fie unanim votată a celui mai mare-n gradul opiniei, numai unul stă pe coate ca pe gânduri, cu pumnii îndesați în fălci. Tu nu ai, mă, o opinie? Am, dar nu sunt de acord cu ea!
Așa începe iarna și pe aici. A nins nehotărât. Zăpada e și nu e. Vecinii taie porcul care guiță lung, disperat, semn că asomarea europeană n-a pătruns în obișnuințele românilor. Din Mureș vine un camion cu porci de vânzare. 9 lei kilu în viu. Toți porcii sunt cumpărați în cartierul Țigănie, unde nimeni nu crește porc, găină, vietăți ale curții. Porcii sunt sacrificați la șosea și pârliți în văzul lumii. E o mândrie care trebuie arătată, ca salbele mireselor de 14 ani, măritate cu fast.
În București, fostul ministru Iordache explică îndelung, timp în care se enervează și dezenervează ciclic, de ce e bine ce unii cred că e rău. Justiția este o chestiune a Guvernului și a străzii. Strada zice că justiția trebuie lăsată în pace, să-și facă treaba. Ce treabă face justiția? Bună. Numai că uneori tratează de la egal la egal o măturăreasă și un șef de parlament, ambii cetățeni egali în drepturi. Egali, egali, dar orișicât! Alteori calcă strâmb și e corectată și certată cu amenzi la CEDO. Iordache vrea ca justiția să funcționeze bine sub o comisie condusă de el, la rându-i avându-l diriginte și șef de clasă pe Dragnea, personaj priceput în toate chestiunile, inclusiv în cele din tribunale. E bine. Și asta e o treabă bună. Oameni pricepuți să fie peste tot, iar când nu avem mulți e bun și unul care să dea indicații.
Vine Crăciunul. Îmi bâzâia în cap o rimă și un vers cu adieri de brad și colinde, dar s-a băgat ăsta cu piftia lui și totul iese piftie. Parlamentul e și el o piftie care nu se încheagă și nu se leagă de prea mult sau de prea puțin șorici? Zăpada de afară e ninsă cu țârâita dintr-un cer zgârcit. Măturăresele de nori ale lui Dumnezeu nu dau cu lopata, ci cu grebla. Abia de apucă un pospai. Poștărița din sat mă anunță că mi-a sosit un colet cu o carte de la poetul craiovean Constantin Preda. Iată un mesaj altcum. Poeții n-au murit de tot și cărțile intră și ele în mesajele de sărbători. Florile-s dalbe, flori de măr, leru-i-ler sau lerui ler pe-un pic de ger? Iarna are și intraductibilul ei, enigmele ei colindătoare, văzduhul ei alb, de la văz și de la duh. La mulți ani!