Acest poem s-a născut în urma unei provocări. Doi poeți și-au trimis câte zece cuvinte. Apoi, fiecare a gândit un vers. Ce a rezultat, veți citi în rândurile care urmează!

când luna se trezește din vis
cu pielea-i de lumină răvășită
spre tine, în nebunie, se-ndreaptă
săgeata-mi cu vârf înveninat de amor
amor nebun, cu petale pe sân

cânta-voi la pianul trupului tău
cânta-vei pe piele, cu palmele tale
când duios, când nebun,
intens și agale

sânii îți vor fremăta mai dulce decât frunzele pomilor
un freamăt suav
sub ploaia iubirii,
pe înserare

cu tine stea
cu mine, zvon
cu mine vis
sub un cer de frunze
într-o lumină veșnic nedespărțită,
veșnic nedesprinsă de ploaie
te voi colinda cu mine