Poeta lirismului magic, Lelia Mossora. Interviu de Rita Drumeș

       Cu o lună înainte ca Lelia Mossora să împlinească 62 de ani, „CHRONOS – Peniţa de aur” a decis să-i ia poetei un interviu, pentru ca domnia sa să poată transmite un gând cititorilor revistei.Poeta ieşeană, născută la două zile după noaptea de Sânziene, pe 26 iunie 1951, când se spune că cerurile se deschid şi fiinţele supranaturale umblă printre noi, ne-a mărturisit că nu crede în existenţa ielelor „decât în măsura în care viaţa poate deveni o poveste.

  Pentru cei care nu o cunosc, poeta se descrie ca fiind „un om deschis spre comunicare, destul de plăcut în discuţii şi care este apreciat pentru felul în care scrie.

       Că este apreciată nu doar de către cititori, ci şi de critica literară am putut constata şi din aprecierea operei poetei de către criticul literar George Roca, care într-una din recenziile sale afirma că: „Construcţiile lirice ale poetei Leliei Mossora sînt  manifestări ale frumosului, iar frumosul, ştim bine,  este reprezentarea unui continuum Divin”.

Distribuie prietenilor

 Asemănată cu Arghezi, poeta spune că se simte onorată, dar „Îmi doresc să fiu unică în ceea ce scriu”, de aceea o vom lăsa să ne vorbească cum ştie domnia sa mai bine, prin stilul poetei „Lirismului Magic”, LM sau Lelia Mossora.

 –          Rita Drumeş

V-aţi născut la două zile după noaptea de Sânziene, pe 26 iunie 1951, când se spune că cerurile se deschid şi fiinţele supranaturale umblă printre noi. Credeţi în posibilitatea existenţei acestor iele, numite şi zâne bune?

Dacă da, cum credeţi ca v-au influenţat acestea viaţa, opera?

–          Lelia Mossora

Nu cred decât în măsura în care viaţa poate deveni o poveste.

–          Rita Drumeş

Pentru cei care nu vă cunosc, cine este Lelia Mossora ?

 –          Lelia Mossora

Un om deschis spre comunicare, destul de plăcut în discuţii şi care este apreciat pentru felul în care scrie.

 –          Rita Drumeş

Între anii 2003-2004 aţi scris mult, inspiraţia curgând în valuri, aţi afirmat.

Ce anume s-a întâmplat în acea perioadă, în care aţi mai afirmat că v-aţi redescoperit ? Cum? În ce fel?

 –          Lelia Mossora

 Mai mult ca sigur întâmplările fericite şi mai puţin fericite prin care am trecut în acei ani şi câţiva după m-au determinat să scriu mult şi să-mi schimb chiar stilul.

 –          Rita Drumeş

Aţi spus că nu puteţi scrie când sînteţi fericită.

De aceea nu aţi mai scris între anii 2005-2008?

 –          Lelia Mossora

  Adevărat!

 –          Rita Drumeş

Aţi trăit o etapă de viaţă în care fericirea era prea copleşitoare pentru a vă putea exprima trăirile în scris sau aţi avut nevoie de o perioadă de gestaţie, pentru a căuta noi surse de inspiraţie şi a le fructifica?

 –          Lelia Mossora

Chiar n-am simţit nevoia să scriu decât rar. Nu este vorba că n-aş fi putut să mă exprim în scris, dar eram mult prea ocupată cu fericirea mea încât restul chiar nu mai conta. Ma întrebam uneori dacă Dumnezeu mi-a ascuns pana şi eram dezamăgită că nu mai pot scrie, dar cum în viaţă tot ce este frumos durează puţin… a venit şi timpul dorit şi nedorit să aflu că nu îmi pierdusem harul. Abia dupa 2008 am început să scriu cu adevărat.

 –          Rita Drumeş

Într-un interviu, acordat mass-mediei, aţi declarat că cei care vă apreciază nu sunt critici literari, dar că dvs. vă este suficient să vi se spună: „mă regăsesc în tot ce scrii aici”.

Ce se întâmplă cu critica literară, opera dvs. nu a străbătut până în loja poleită a celor obişnuiţi a diseca sub lupă trăirile şi exprimările poetice ale poeţilor?

 –          Lelia Mossora

Ba cred că da numai că nu toată lumea are ochi de văzut şi urechi de ascultat. Aş menţiona  în primul rând pe dl. George Roca, cel care mi-a deschis uşa spre publicaţiile literare, apoi pe d-na Maria Diana Popescu, redactor la revista „Agero”, d-na Cezarina Adamescu şi cred că mai sînt şi alţii. Ceea ce s-a scris despre mine se poate citi pe diversele site-uri literare. Nu cred că aş fi mult mai apreciată, dacă ar scrie despre mine alţi critici literari, de mare valoare,  pentru că poezia mea se adresează publicului aşa cum este şi normal şi dacă lui nu-i place cum scriu, primesc orice sfat bun de la oricine.

 –          Rita Drumeş

Thomas Stearns Eliot spunea că poezia nu este o descătuşare a emoţiei, ci o fugă de emoţie; nu este expresia personalităţii, ci fuga de personalitate.

Sînteţi de acord şi dacă da, în cazul dvs. cum aţi explica această fugă?

 –          Lelia Mossora

Nu sunt de acord. Eu nu fug de emoţii ci chiar le caut. Simt o foame continuă de emoţii, dar se pare că nu le pot da „glas” decât aşternându-le pe hârtie.Felul în care scriu chiar este oglinda personalităţii mele şi un psiholog ar putea descoperi asta destul de simplu.

 –          Rita Drumeş

Cât din opera dvs. reflectă ceea ce trăiţi pe viu, în viaţă?

 –          Lelia Mossora

75% ! Restul este dorinţa de frumosul încă neatins şi care ar trebui descoperit de către cei care fac lectura scrierilor mele.

 –          Rita Drumeş

De-a lungul vremii aţi fost numită, de către cei care v-au intervievat, în diferite feluri, definitorii rămânând: „Peniţa înmuiată în relief şi siguranţă” şi  „Poeta demnelor iubiri”.Cu care dintre acestea două vă identificaţi cel mai bine şi de ce?

 –          Lelia Mossora

Cred ca mi se potrivesc ambele sintagme şi mai sunt încă multe altele despre care nu ştie multă lume pentru că oriunde scriu  apar şi comentarii ale oamenilor care ştiu să se exprime foarte clar şi concis, deşi nu sunt oameni ai condeiului, dar una dintre opiniile cele mai dragi mie se datorează, cred, d-lui George Roca: „Construcţiile lirice ale poetei Leliei Mossora sunt  manifestări ale frumosului, iar frumosul, ştim bine,  este reprezentarea unui continuum Divin”.

 –          Rita Drumeş

Una dintre poeziile dvs., “Cerul meu”, a fost asemuită ca tematică cu “O zi” a lui Arghezi, dvs. declarând, la acea vreme, că niciodată nu v-aţi gândit să semănaţi cu cineva sau să reluaţi ceva ce l-ar fi preocupat pe un alt scriitor.Recunoscând că se pot regăsi pe glob doi autori, compozitori, care, la un moment dat, să simtă la fel.

V-a deranjat asemănarea cu Arghezi? Sau pur şi simplu nu vă place ca stilul Lelia Mossora să fie unul asociat altor stiluri ?

 –          Lelia Mossora

Îmi doresc să fiu unică în ceea ce scriu şi asemănarea cu Arghezi nu face decât să mă onoreze, dar este doar o pură întâmplare.Sunt convinsă că pot exista persoane la capete de lume care să simtă  şi să scrie aproximativ la fel într-un anumit moment.

 –          Rita Drumeş

Aveţi reguli stricte legate de viaţă, de semeni? Sau sînteţi permisivă? Dacă da, de ce?

 –          Lelia Mossora

Da, am reguli stricte de viaţă şi încerc să le respect. Educaţia primită îşi spune cuvântul. Sînt permisivă cu anumite limite doar că urăsc minciuna şi dacă cineva ar vrea să scape de mine, ar trebui doar să mintă.

 –          Rita Drumeş

Ce aţi fi vrut să vă întreb şi nu v-am întrebat?

 –          Lelia Mossora

Mi-aş fi dorit să mă întrebaţi dacă după 62 de ani încă mai cred că există dragostea eternă (care apare des ca motiv liric în poezia mea). Nu! Nu există, spre tristeţea mea şi a foarte multor oameni. Se pare că biologic nu este posibil, doar că nouă ne place să ne amăgim cu iluzii deşarte că poate… într-o zi…

           Rita Drumeş

Sînteţi omul care face proiecte pentru viitor?

Dacă da, ce proiecte aveţi?

 –          Lelia Mossora

Este ciudat faptul că toată viaţa am făcut planuri şi nu prea mi-au ieşit, aşa că… nu mai planific nimic. Îmi doresc doar să reuşesc să mai editez un volum sau două de poezii, cât încă mai am vreme.

 –          Rita Drumeş

Mi-aţi spus că sînteţi impresionată de ceea ce aţi făcut şi aţi scris, că vă iubiţi şi sînteţi la fel de surprinsă de finalul creaţiei dvs., ca şi cum aţi fi unul dintre cititorii dvs.Că nu vă doriţi fani în jurul dvs., ci doar suflete care simt, care vibrează la mesajul pe care-l transmiteţi prin opera dvs.Ce se întâmplă atunci când acest mod de comunicare cu receptorul eşuează?Cât de mult vă afectează aceasta?

 –          Lelia Mossora

Aţi atins un punct dureros. Rar eşuează, dar se mai întâmplă şi sufăr destul de rău. Însă îmi însuşesc „critica” şi încerc să fac totul ca receptorul să mă simtă cât mai mult şi mai corect. Asta nu înseamnă că scriu la comandă şi doar pentru cititor. Actul de creaţie este de fapt descătuşarea trăirilor mele, eliberarea, încercarea de vindecare prin vers.

 –          Rita Drumeş

La final… vă rog să transmiteţi un mesaj pentru cititorii revistei „CHRONOS – Peniţa de aur”!

 –          Lelia Mossora

Vă aştept cu mare drag să-mi citiţi versurile şi să vă împărtăşiţi sufletele, uneori triste, cu frumos, emoţie şi cu amintirea propriilor voastre sentimente foste sau viitoare.Poate e mult spus, dar vă veţi regăsi cu siguranţă în ele.

 

Interviu realizat de

Rita Drumeş