Politicienii, despre Tăriceanu. Părerea mea, cu care nu sunt de acord

 

lucian-avramescu   Al doilea om în stat ca funcție, Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului, instalat în acest post de PSD, este acuzat de procurorii DIICOT pentru mărturie mincinoasă. Unii politicieni îl apără cu înverșunare, alții îl critică și-i cer demisia.

Victor Ponta, PSD, fost premier, scrie pe facebook:

Distribuie prietenilor

”Deci lista celor de care Dl. Iohannis a vrut să scape cât mai repede ca să nu mai conteze propria sa incompetență: Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Crin Antonescu și acum Călin Popescu Tăriceanu din politica; Tiberiu Nițu, Alina Bica, Horia Georgescu – din instituții (George Maior a avut abilitatea să plece la timp)! Sau poate și Dan Condrea?! Pe cine mai are Dl. Iohannis pe listă ca să știm cine se pregătește de audieri?

PS – și sigur că acum așteptăm să iasă Dl. Iohannis să ceară demisia lui Tăriceanu. Dacă fura niște case cu acte false putea să rămână în funcție, așa nici vorbă!

Update – Iohannis e prea obosit de muncă și nu a ieșit el personal să-i ceară demisia. Au sărit în locul lui cei doi maidanezi Stan și Bran (Gorghiu și Blaga pe numele din buletin). Brrr, ce mai chelălăie la Tăriceanu, mai să rupă lanțul”.

” Domnul Tăriceanu minte cum respirâ. Dacă ar avea bunul simț ar demisiona”  – Alina Gorghiu, PNL, declarație de presă. Liviu Dragnea, PSD, este de părere că domnul Călin Popescu Tăriceanu trebuie să rămână președinte al Senatului, chiar dacă este urmărit penal.

    Între timp, în presă apar alte comentarii despre isprăvi uitate ale fostului politician. Moise Guran dedică a emisiune TV  lui Tăriceanu care, în clipa în  care România redobândea o parte pierdută din Marea Neagră și acolo fuseseră găsite rezerve uriașe de petrol, dă, ca premier, acele suprafețe ”unor australieni să le exploateze, că-i cunoștea el de undeva”. O televiziune, alta, dedică un lung panegiric politicianului de la ALDE, demn și patriot. Un ziarist scrie că-i grec și de greci ”trebuie să te ferești și când aduc daruri”.

    Eu ce să mai zic la o așa avalanșă democratică de opțiuni sufletești? Îl știu pe Călin de când, el ca patron al Radio Contact, eu al AMPress, ocupam două scaune alături în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă. Nu era prea vorbăreț în dezbateri. Când era purtător de cuvânt liberal, vorbea bine, legat, ferm. Ferm vorbește și acum. Se dă curajos ca Ulise.

    Ultima oară ne-am văzut pe treptele Teatrului Național, la coborâre. El era cu Pino Caramitru și era condus protocolar fiindcă îndeplinea funcția de premier. M-au depășit în coborâre. Ți-a plăcut? – m-a întrebat Călin. Ție? – am răspuns eu tot printr-o întrebare. Asta așa, ca un salut. Nu i-am spus nici eu dacă mi-a plăcut, nici el. De altfel, nici nu cred că ne interesa părerea celuilalt. Nu mai țin minte despre ce premieră era vorba, fiindcă era o premieră cu invitați. Lume subțire! Aș! Lume multă groasă!

   Călin Popescu Tăriceanu a fost pus președinte la PNL de nea Mircea (Ionescu Quintus). Liberalul centenar mi-a povestit atunci cum a fost. Era ceva care se petrecea pe un vaporaș plutind pe Lacul Snagov. Apoi cel mai longeviv liberal s-a arătat mâhnit de ”trădarea” comisă de Tăriceanu căruia nu mai voia să-i pronunțe numele. La Senat l-a pus Ponta, după ce a urcat cu grabă scările Palatului Victoria, să i se închine tânărului sultan din acea vreme. Amândoi îl urăsc pe Johannis. Johannis îi urăște, presupun, pe amândoi. Zic, presupun, fiindcă neamțul tace mai mult, pe când ăștilalți doi o declară. Nu știu cine va urî mai eficient și cum se va sparge hora asta în trei și-n mai mulți, fiindcă de spart se va sparge.

    Ce părere am eu despre Călin Popescu Tăriceanu? Am una dar nu sunt de acord cu ea!