Țara, lumea este într-o profundă criză. Criză ce va atrage alte crize, ce vor face, cu siguranță, mult mai multe victime decît cele pe care le face acum dușmanul nevăzut.

Lumea încearcă să se apere, să lupte convențional împotriva dușmanului neconvențional, împotriva Nevăzutului și Neștiutului.

Soarta noastră, viața noastră depind întotdeauna, ca și pînă acum, de altfel, de voința divină, dar, mai mult, spun unii, doar de săpun și apă. E ca în vremurile celui de-al doilea război mondial, cînd cavaleria alerga cu sabia fluturînd în mînă împotriva tancurilor Panzer. Rezultatul, exprimat în vieți pierdute, se cunoaște.

Speranțele noastre se îndreaptă, cum este și firesc, spre cei care ne conduc, spre cei pe care i-am ales direct, prin vot pozitiv, dar și spre cei aleși conjunctural, sau prin vot negativ și cărora le-am dat frîiele puterii să conducă, să ne respecte drepturile constituționale, să ne protejeze de dușmanii văzuți, dar și de cei nevăzuți, cum este cel ce astăzi, ce ne prăduiește țara.

Înalții funcționari ai statului s-au adunat și, consiliați de experți, au decis, după unii tardiv, să ia măsuri cu intensitate în creștere graduală, în funcție de gradul de agresivitate al dușmanului invizibil. Nu este locul aici să aprofundăm necesitatea, oportunitatea, acoperirea constituțională a tuturor măsurilor, nici lipsa de evaluare a efectelor economice, sociale etc. ce le pot genera.

În 24 martie a.c., Ministerul de Interne a emis Ordonanța Militară nr.3 din 24.03.2020, o reglemenate ce-și propune, absolut justificat, să protejeze populația în întregul ei. Și bine face. Deși nu sunt agreate de toată populația, nici nu ar putea fi, măsurile vin să introducă o anume disciplină, rigoare, vin să impună un anume tip de atitudine, ce ne lipsea. Mai mult decît atît, în generozitatea înalților funcționari, o anumită grupă de vîrstă din populația țării este tratată distinct, anume cei peste vîrsta de 65 de ani, adică ”bătrînii” sau „seniorii” noștri. Pînă aici totul este destul de bine gîndit. Studiind cu atenție documentul incriminat aflăm, însă, inadvertențe, situații nereglementate, lipsa de profesionalism chiar, în conceperea și redactarea unor prevederi.

Articolele 2, 3 și 4 reglementează restricțiile, de astă dată devenite protecții pentru cei de peste 65 de ani.
Astfel,
Art. 2 din Ordonanță statuează tranșant intervalul orar 11-13, ca fiind singura parte a zilei în care seniorii pot circula. Sunt precizate și cele patru situații care justifică ieșirea din casă a „bătrînilor”. Este foarte bine. În felul acesta sunt protejați, știindu-se vulnerabilitatea excesivă a acestei grupe de vîrstă.
Prevederile art.3 completează preocuparea pentru cei vîrstnici, oferind excepții, respectiv situațiile în care aceștia se pot deplasa și în afara intervalului orar 11-13. Această deplasare este posibilă doar dacă se face „în interes profesional”, sau „pentru realizarea de activități agricole”.

În schimb, în mod total necuvenit și neglijent, este neinclusă la excepții situațiile de o gravitate extremă, cum sunt cele legate de sănătate. Bolnavii cu boli cronice, bolnavii care sunt cuprinși în programele naționale oncologice etc. sunt, efectiv, abandonați. Mii de bolnavi urmează tratamente oncologice permanente, în marile centre universitare, unde sunt monorizați periodic și unde li se administrează sau li se prescriu, după evaluare, citostatice, sau efectuează chimoterapie, radioterapie, sau dializă, dar ei domiciliază la zeci sau sute de kilometri. Cum sunt apărați în fața sancțiunilor, pentru că Ordnanța nu o face. Sau trebuie ei, oare, sancționați că sunt suferinzi de cele mai cumplite afecțiuni, care sperie doar pronunțîndu-le numele?

Cum este posibil să fie neglijați acești oameni, oricum marcați, aflați în suferință fizică și psihică? În schimb, nu sunt uitate bietele animale de companie, nici nevoia de mișcare fizică a „seniorilor”. Cu certitudine, compania animalelor pentru vîrsta a doua și a treia, la fel ca și apărarea împotriva imobilizării prin mișcare, sunt importante, dar mai importantă decît toate acestea este viața. Ce dorim să facem cu acești oameni?

La art. 4, ultimul la care vom face referire, se stabilește la aliniatul (1) cum se justifică de către „senior” deplasarea în afara intervalului 11-13, respectiv dacă desfășoară activitate profesională sau în agricultură ( în mod evident, separarea celor două motive, așa cum a fost făcută, este nefericită, pentru că profesionalizarea în agricultură este pregnantă, mai ales astăzi, cînd s-a revenit la exploatații mari).
Tot în conținutul art.4 care, în mod evident, face precizările necesare aplicării art.3, care se referă exclusiv la excepții, se introduce aliniatul (2), cu următorul conținut: „Pentru verificarea motivului deplasării în alte situații decît cele prevăzute la alin(1), se prezintă o declarație pe propria răspundere, completată în prelabil”.

Credem că o rapidă dezvoltare a acestui ultim aliniat ar clarifica o posibilă justificare a deplasării în afara intervalului stabilit (11-13) și de către cei care se deplasează pentru motive legate de sănătate, așa cum au fost ele precizate și dezvoltate, doar parțial, mai sus. Pe lîngă declarația pe propria răspundere, vor mai trebui adăugate, spre justificare, și acte medicale, care să ateste nevoia de a te deplasa spre centrele de excelență, sau spre institutele, clinicile universitare unde cei în cauză se află în evidență.

Este nevoie urgentă de aceste clarificări, pentru că fiecare clipă pierdută poate produce victime la fel de mari ca cele produse de inamicul invizibil.