Prostul Facebook-ului

    lucian-avramescu  Există o anecdotă rurală, trecută cred și-n literatură, despre prostul satului. Flăcău tomnatic, nu-și găsea perchea. Minte înceată, nu-și găsea  rostul. Supărată, mumă-sa l-a trimis în uliță să glumească și el cu fetele, să se împrietenească, poate se leagă ceva. Du-te la fântână, l-a sfătuit cea care-i dăduse viață, nebănuind ce va naște. Acolo vin multe fete cu gălețile, să ia apă. Glumește cu ele!

     A plecat tomnaticul la fântână și fetele, una câte una au venit să-și umple cofele sau gălețile. La scurtă vreme, flăcăul s-a întors acasă ud din cap până-n tălpi și bocind că nu se mai duce la fântână. Ce ai făcut nefericitule de arăți în halul ăsta? Ce mi-ai zis matale – am glumit cu fetele și ele mi-au turnat gălețile în cap! A rămas nedumerită mama. Și ce le-ai spus, cum ai glumit? Le-am spus că mă cac în cofele lor.

Distribuie prietenilor

    Ei bine, povestea asta, cu, mă rog, naturalețurile ei inevitabile, se brodește de minune unor site-uri care aruncă pe piață toate imbecilitățile. Nenorocirea este că mulți oameni, porcăriile fiind bine înfășate, cred. Așa a apărut anul trecut știrea cu decesul lui Ion Iliescu, anul acesta știrea cu moartea unui mare sportiv care s-a grăbit să se arate cum e, viu, dezmințind, cu o poză alături, gluma macabră. Sub acest înveliș pot fi publicate tot felul de neadevăruri care se pot solda cu tragedii reale.

    Există, exista, un fel de grilă prin care nu se strecoară chiar orice gunoi. Toată viața am fost cenzurat și unica mea bucurie după 89 a fost că nu mai eram cenzurat. A rămas, atâta câtă funcționează, cenzura de mine însumi care are și ea beteșugurile ei că om sunt. Ce ne facem cu imbecilitatea criminală care umple spațiul liber de comunicare cu otrăvuri bine ticluite încât par halvițe și sarailii, cu minciuni politice sfruntate, cu măgării puse între anemone?