PSD țopăie, PNL țopăie. Doar poporul român a pierdut alegerile

Două mari partide, așa sunt numite PSD și PNL, chiar și după aceste alegeri locale, câștigate numeric doar de unii, țopăie. E un dans îngrijorător. Că PSD țopăie de bucurie că și-a păstrat și chiar sporit supremația la primari, e de înțeles până la un punct. De ce țopăie PNL? Liberalii – care or fi cu adevărat liberali dintre ei! – țopăie din același motiv. Că și-au păstrat numărul de primari, ba chiar și l-au înmulțit, obținând – așa au găsit ei prin statistici – într-o comparație istorică, mai mulți decât oricând.

PSD, încălecând mârțoaga acestor alegeri într-un tur, egal avantajoasă și pentru unii și pentru alții, mai puțin pentru democrație, are iar căpăstrul în mâini. La consiliile județele, în asociere cu partidulețele ALDE și UNPR, ia trei sferturi din România. E limpede. Cam prea limpede pentru un stat al drepturilor cetățenești de neștirbit. Dragnea are deja mai multă putere decât Ion Iliescu după ”duminica orbului” și nu-i exclus s-o utilizeze cu mai mult avânt decât fostul student la Moscova, fiindcă șeful de azi n-are complexul de a fi fost bolșevic, iar dacă a fost a fost unul mic, în postura, cum îmi spune o colegă a lui, de milițian de țară, prima lui îndeletnicire. Așa o fi.
De ce țopăie liberalii, fiindcă țopăie caraghios? Mariajul lor cu ”trădătorii” lui Băsescu, cei care l-au făcut să lăcrimeze politic a treia oară (întâi la înmormântarea candidatului Stolojan), în momentul melodramatic numit ”perdeluțe”, nevoind-o pe voită, nu le-a dat, din păcate pentru ei, statutul eroic. Blaga rămâne Blaga, Boc rămâne Boc, chiar dacă ”premierul pe sfert” cum era poreclit, a cucerit cu totul Clujul, care-i stă la picioare, Anca Boagiu rămâne ce-a fost nu întâi, când, jucându-se la grădiniță, i-a arătat – el a spus asta – chiloțeii lui Băsescu, ci mai târziu, când ne-a arătat nouă popoul de chiabur al transporturilor, domeniu dat din mână-n mână între băsiștii găsibili în toate partidele, și la PSD și la PNL și la PDL. De ce țopăie, mimând fericirea, acești oameni? Chiar așa împlinire orgasmică să se fi petrecut duminică, 5 iunie, de chiuie toți? Eu cred că rezultatele din sate, sătucuri și chiar marile orașe, unde au câștigat chiar penali de după gratii, nu-i prilej să-i încânte nici pe unii, nici pe alții, iar semnalul București rămîne cum am mai scris – tragic. Chiar și pentru PSD, care și-a adus oamenii la vot, câștigând cu 14 la sută din numărul total de alegători. Chiar și marea revelație, al doilea, care-i sărbătorit ca primul, zisul Nicușor, nu are mari motive de mândrie. Singura care se pare că a priceput asta, din tabăra lui Dragnea, pare a fi Firea, cu toate că nu-i în firea ei. Primărița Capitalei spune blând deocamdată că a terminat cu partidul, că e a bucureștenilor toată, a cetățenilor indiferent de religie, rasă, vot, simțăminte, cusurul de a nu fi pesediști. Le va fi argat administrativ, supusă loială, far al împlinirilor. Ea știe să joace deocamdată bine acest rol. S-o țină sper și să nu se plictisească iute, înțesând Bucureștii de puzderia de profitori care se găsesc în toate partidele, dar, fiind mai mare, mai numeroși în al ei.
Alegerile ultime, care au readus în general, primarii în funcție, așa cum a vrut la început și mai mereu și PSD și PNL, dar a devenit lege bătută în cuie când Dragnea a pus această unică și de neclătinat condiție pentru a susține guvernul tehnocrat – alegeri locale într-un tur. A bătut cu pumnul în masă și așa s-a făcut. Degeaba pozează în mireasă nevinovată și neviolată Iohannis, părtaș la dezmăț și fraudă electorală până la urmă. Mulți din pesediștii și liberalii care se dau rotunzi azi că au recâștigat primăriile n-ar mai fi fost atât de mândri de coronița lor de pe frunte. Aceste alegeri au fost câștigate de PSD, mai ales în București, cu un scor mult prea mare în micimea lui reală, pentru a bucura pe cineva. Aceste alegeri au fost un joc de mimă, în care scălâmbăielile au fost citite din prima și refuzate cu dezgust în Capitală. Eu cred că, dincolo de anunțul generalului de la Interne, că au fost cele mai corecte de la Buerebista încoace, ceva sună strâmb pentru o democrație reală. Încălzirea pe tușă a unora ca Băsescu și Ponta, siamezii rețetelor de prostit proști, indică șubrezenia căruței care s-a opintit în nămol și desenează un viitor cenușiu, scrijelit cu creionul colorat strident al acestei înfrângeri generale.