
Puștoaico, de 100 de ani
Tu, patria mea sfântă, milenară
Te dai puștoaică, pielea ta e fină
Ți-ai șters din neam bunicul Decebal
Sau e-o cochetărie feminină
De-a-ți afișa doar suta, în lumină?
O sută? E secunda ce-o respiri
O dată și inspiri la loc milenii
Pământul tău, cu numeroși martiri,
Nu-ncape, jur, în câteva decenii,
Ci-n veșnicii de caznă și-amăgiri.
Suta? Da, suta asta e cu tâlc
Înseamnă viu, întregul renăscut
Noi n-am plătit istoricii cu ziua
Să ne procure ieftin un trecut
Căci de la începuturi l-am avut.
Trec astăzi, pe sub Arc, armate care
Nu s-au bătut cu nimeni în război
Dar vechi batalioane-au înghițit Carpații
Și au murit atâția pentru noi
Convoiul viu, schimbat în mort convoi.
Da, Centenarul este vârsta care
O laudă contemporani nepoți
Și-i bine să o facă-n unitate
Și bine-ar fi să știe astăzi toți
Lunga istorie-n frățietate.
Cinste acelora care-au crezut
Că jertfa lor nu-i una în zadar
Iar noi, contemporanii să-ncercăm
Să merităm, nemeritatul dar
De a avea acces la Centenar.
Lucian Avramescu, 27 noiembrie 2018, Sângeru